Fecioara curată și plină de frica lui Dumnezeu, Glafira, se afla în slujba soției împăratului Liciniu, Constanția. Aflând despre intențiile necurate ale desfrânatului Liciniu, ea a părăsit Nicomidia și s-a retras la Amasia, unde a trăit sub ocrotirea și protecția episcopului Vasile.
În acea vreme, ierarhul zidea în oraș o biserică. Dreapta Glafira a dăruit pentru zidirea ei toți banii primiți de la Constanția și, într-o scrisoare către aceasta, a cerut să-i trimită și alte mijloace pentru terminarea lucrării. Împărăteasa i-a împlinit cererea. Însă scrisoarea dreptei Glafira a ajuns în mâinile împăratului. Mâniindu-se, Liciniu a poruncit conducătorului din Amasia să-i trimită pe ierarh și pe slujnica sa.
Chemați de Liciniu pentru a fi pedepsiți, Glafira a plecat spre el împreună cu episcopul Vasile, dar pe drum a trecut la Domnul și s-a mutat în locașurile cerești. Sfârșitul sfintei Glafira a avut loc în jurul anului 322.
