Sfinții mucenici Frontasie, Severin, Severian și Silan au fost trimiși să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu. Eparhul Squiridon, prinzându-i, i-a întrebat despre credința lor și le-a cerut să aducă jertfă zeilor păgâni. Mucenicii, mărturisind adevărul despre Hristos, au lepădat idolii și au declarat că sunt gata să trăiască și să moară pentru Hristos.
După chinuri cumplite, ighemonul a poruncit să li se taie capetele. Însă, prin minune Dumnezeiască, trupurile lor au prins viață și, luându-și capetele în mâini, s-au îndreptat spre râul Il; trecând pe deasupra apei, au ajuns la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Acolo au căzut iarăși fără viață, iar sfântul episcop Fronton i-a îngropat cu cinste.
Sfinții mucenici au pătimit în vremea împăratului roman Claudiu, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos prin faptele și prin mărturisirea credinței lor.
