Preacuviosul Toma, înainte de a primi tunderea în monahism, a fost ostaș, cunoscut pentru bogăția și vitejia sa. A părăsit lumea pentru Hristos și a primit chipul monahal, dorind să dobândească smerenia și sărăcia de bunăvoie. Toma căuta povățuire la nevoitori și, dorind liniștea, s-a îndreptat spre pustie, unde i s-a arătat Sfântul Proroc Ilie, arătându-i calea.
Pe Muntele Malea, unde viețuia în singurătate, Toma a dobândit comuniune cu Dumnezeu și primea descoperiri Dumnezeiești. Rugăciunea lui izgonea duhurile rele, iar curând a devenit cunoscut ca luminător și ajutător al celor aflați în suferință. Preacuviosul tămăduia boli, reda vederea orbilor și dăruia șchiopilor posibilitatea de a merge. Odată, prin rugăciunea lui, într-un loc lipsit de apă a izvorât un izvor.
După mutarea sa la Dumnezeu, la cinstitele moaște ale lui Toma au continuat să se săvârșească minuni, iar credincioșii primeau vindecări de diferite boli și izbăviri de stăpânirea duhurilor rele.
