Fericitul Toma, înainte de a primi voturile monahale, a fost un războinic cunoscut pentru bogăția și bravura sa. A părăsit lumea pentru Hristos și a acceptat ordinul monahal, căutând smerenia și sărăcia. Toma a căutat îndrumare de la asceți și, dorind singurătatea, s-a îndreptat spre pustie, unde i s-a arătat profetul sfânt Ilie, arătându-i calea.
Pe Muntele Malaya, unde a trăit în singurătate, Toma a găsit comuniune cu Dumnezeu și a primit revelații divine. Rugăciunile sale alungau duhurile rele, iar în curând a devenit cunoscut ca învățător și ajutor pentru cei care sufereau. Fericitul a vindecat boli, a restabilit vederea orbilor și a dăruit celor șchiopi capacitatea de a merge. Odată, prin rugăciunea sa, a apărut o fântână de apă într-un loc arid.
După plecarea sa la Dumnezeu, minuni au continuat să se petreacă la moaștele lui Toma, iar credincioșii au primit vindecări de diverse boli și demonizări.
