Patriarh
Sfântul nostru părinte Toma, pentru virtuțile și evlavia sa, a fost numit diacon al marii biserici din Constantinopol și făcut sachelar. În timpul domniei torționarului Foca, a fost ales patriarh și a condus cu grijă biserica. În timpul patriarhatului său, a avut loc o minune în Galatia, când crucile în timpul liturghiei s-au clătinat și s-au spart, ceea ce a prezis nenorociri pentru biserică și stat. Sfântul Teodor Sicheotul, chemat să explice minunea, a prezis devastarea bisericii și schisma între creștini. Patriarhul Toma, îngrozit, a cerut lui Dumnezeu să-i ia sufletul înainte de nenorocirile ce urmau. După o vreme de boală, a trecut la Domnul cu bucurie, alegând mai degrabă moartea decât să vadă suferințele pe care le prorocise. A păstorit Biserica timp de trei ani și două luni, luptând împotriva ereticilor și păstrând nealterată învățătura ortodoxă. După trecerea sa la Domnul, pe tronul patriarhal a urcat Serghie, care mai târziu a căzut în erezia monotelită și a devenit unul dintre conducătorii acesteia, aducând mari nenorociri Bisericii și statului.
