Deciu, conducătorul insulei Creta, îi prigonea cu cruzime pe creștini și îi supunea la chinuri. În acea vreme au fost arestați zece mucenici, originari din diferite cetăți, care au îndurat cu statornicie torturile și suferințele, fără să se lepede de credință. În fața judecătorului, ei au mărturisit cu îndrăzneală că nu vor aduce jertfă zeilor păgâni și nu se vor supune poruncii ighemonului. Nici amenințările, nici torturile nu au putut clătina credința mucenicilor. Ei primeau suferințele pentru Hristos cu bucurie, ca pe o adevărată sărbătoare duhovnicească. După multe chinuri, judecătorul a rostit sentința de moarte, iar sfinții, dorind fiecare să primească cel dintâi cununa muceniciei, au mers cu rugăciune și mulțumire spre tăierea capului. Trupurile lor au fost adunate cu evlavie de creștini și așezate cu cinste în pământ. Mai târziu, episcopul Pavel a strămutat sfintele lor moaște la Gortina, unde au fost găsite nestricăcioase și pline de har.
