Sfinții Mucenici Evstatie, Tespesie şi Anatolie s-au născut în Nicomidia din părinții Filotei și Evsevia. La început au fost păgâni, însă, după întâlnirea cu preotul Lucian, au primit credința creștină. Filotei a fost botezat împreună cu fiul său, Anatolie, iar mai târziu întreaga lor familie a primit Sfântul Botez prin episcopul Antim. După moartea părinților lor, frații s-au dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu. Curând însă au fost denunțați de un păgân pe nume Achilin și arestați.
Aduși înaintea împăratului Maximian, ei și-au mărturisit cu îndrăzneală credința în Hristos și au refuzat să se închine idolilor. Pentru aceasta au fost supuși unor chinuri cumplite. Sfinții nu s-au înfricoșat de suferințe, ci se rugau lui Dumnezeu și se întăreau unul pe altul în credință. După multe torturi, au fost aruncați în temniță. Acolo li s-a arătat un Înger al Domnului, care i-a vindecat de rănile lor și i-a întărit, hrănindu-i cu mană cerească.
Aduși din nou înaintea împăratului, au rămas neclintiți în mărturisirea credinței. Atunci Maximian a poruncit să fie aruncați spre mâncare fiarelor sălbatice, însă leii și urșii nu le-au făcut niciun rău. După aceasta, mucenicii au fost închiși din nou în temniță, unde au primit iarăși mângâiere și întărire de la Îngerul Domnului.
În cele din urmă, sfinții au fost executați într-o livadă de măslini. Trupurile lor au fost lăsate neîngropate, însă doi creștini, Paladie și Acachie, le-au luat și le-au îngropat cu cinste. Prigonitorul lor, Antolie, a murit la scurt timp după aceea, primind pedeapsa pentru fărădelegile sale. Iar Sfinții Mucenici Evstatie, Tespesie şi Anatolie se bucură acum de slava veșnică în Împărăția Cerurilor.
