Episcop
Sfântul Eftimie a trăit în vremea împăraților Constantin și Irina și s-a făcut cunoscut prin viața sa sfântă și evlavia sa aleasă, fiind învrednicit de slujirea episcopală. El a luat parte la cel de-al Doilea Sinod de la Niceea, unde a apărat dreapta credință și a combătut învățăturile ereticilor. În timpul domniei împăratului Nicefor I, sfântul a fost exilat în Patalareea pentru că a mustrat fărădelegea împăratului. După douăzeci și nouă de ani de surghiun, pe vremea împăratului Leon al V-lea Armeanul, a fost adus la judecată și cercetat cu privire la cinstirea sfintelor icoane. Pentru mărturisirea sa neclintită, a fost trimis din nou în exil, de această dată în Assos. Sub domnia lui Mihail al II-lea Amorianul, numit și Bâlbâitul, sfântul a fost constrâns să renunțe la cinstirea icoanelor. Însă el a mărturisit cu îndrăzneală: „Pe cel ce nu se închină chipului Domnului nostru Iisus Hristos, după omenitatea Sa, îl dăm anatemei.” Pentru această mărturisire a fost supus unor chinuri grele și aruncat în temniță în insula Creta, unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Cinstitele sale moaște se păstrează la Anchialos și sunt cunoscute pentru minunile și vindecările săvârșite prin harul lui Dumnezeu.
