În vremea persecuției împotriva creștinilor, pe timpul împăratului Antonin, dregătorul Sebastian, venind în Capadocia, l-a întâlnit pe Sfântul Ermie, creștin, care a refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni. Ermie, crezând în Hristos, a mărturisit că preferă să pătimească pentru credință decât să se lepede de Dumnezeu. Sebastian l-a supus la chinuri cumplite, însă sfântul a rămas nevătămat, chiar și atunci când a fost aruncat în cuptor și i s-au dat otrăvuri. Văzând minunile, un vrăjitor a crezut în Hristos și pentru aceasta a fost omorât. Ermie a continuat să rabde chinurile fără a simți durere și, rugându-se lui Dumnezeu, a dat vedere orbilor. În cele din urmă, a fost tăiat cu sabia, săvârșindu-și astfel nevoința mucenicească. Trupul său a fost îngropat de creștini în Comane, unde de la sfintele sale moaște se săvârșeau minuni.
