În vremea nelegiuitului Iulian Apostatul a început o prigoană cumplită împotriva creștinilor. În cetatea Durostorum, ighemonul Capitolin, rânduit să-i chinuie pe creștini, a aflat despre un creștin tainic, Emilian, care, folosindu-se de un prilej potrivit, a dărâmat idolii din templul păgânesc. Când a fost prins, el a mărturisit cu îndrăzneală fapta sa, spunând că aceasta a fost porunca lui Dumnezeu. Ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să fie supus la chinuri cumplite, însă Emilian a răbdat cu statornicie suferințele, spunând că L-a slăvit pe adevăratul Dumnezeu. În cele din urmă a fost osândit să fie ars de viu. Însă focul nu l-a vătămat, iar el, după ce s-a rugat, și-a dat sufletul Domnului. Trupul sfântului a fost îngropat cu cinste de creștini în taină, iar mai târziu, pe locul mormântului său, a fost zidită o biserică. Sfântul Mucenic Emilian a pătimit la 18 iulie, în anul 363.
