Fericitul Elpidie, fiind membru al consiliului de stat, a fost supus unor chinuri cumplite pentru credința sa în vremea împăratului Iulian Apostatul. El a fost torturat prin îmbrăcarea unei haine din păr aspru prevăzută cu cuie, prin opărire cu apă fierbinte și prin ungere cu smoală. Împreună cu mucenicii Evstohie și Marcel, a fost legat de cai sălbatici, însă aceștia nu le-au făcut niciun rău. După numeroase bătăi și torturi, Sfântul Elpidie a fost aruncat în foc, unde și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu. Cinstitele trupuri ale sfinților au fost îngropate pe Muntele Carmel. Hristos li S-a arătat împreună cu puterile îngerești și a readus la viață trupul lui Elpidie, care și-a continuat nevoințele duhovnicești. Aflând aceasta, Iulian a poruncit din nou să fie supus la chinuri, însă sfântul a îndurat cu bărbăție toate suferințele. În urma rugăciunii lui Elpidie, idolii s-au prefăcut în pulbere, iar șase mii de păgâni au primit credința în Hristos. În cele din urmă, sfântul a fost aruncat într-un cuptor încins, unde și-a încununat mucenicia.
