Sfânta muceniță Eliconida s-a născut și a fost crescută în Tesalonic, în vremea împăraților Gordian și Filip. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, a venit în Corint și, văzând pe oameni aducând jertfe idolilor, a strigat cu glas mare, chemându-i la pocăință și la credința în Unul Dumnezeu. Pentru aceasta a fost prinsă și adusă înaintea ighemonului Perinniu.
Ighemonul, văzând frumusețea ei, a început să vorbească cu ea, dar sfânta a mărturisit cu îndrăzneală credința în Hristos. După chinuri cumplite, fiind bătută și aruncată într-un cazan cu smoală clocotită, a rămas nevătămată prin ajutorul Îngerului Domnului. Ighemonul, uimit de minuni, a continuat să o supună la torturi, însă sfânta a răbdat cu statornicie toate suferințele.
După ce a fost aruncată în cuptor, asemenea celor trei tineri din Babilon, se bucura, iar focul nu i-a făcut niciun rău. Apoi a fost pusă la încercare pe un pat de aramă înroșit, unde iarăși a rămas nevătămată. În temniță i S-a arătat Hristos, vindecându-i rănile și întărindu-i sufletul.
La judecată, sfânta a sfărâmat idolii, stârnind mânia păgânilor. A fost din nou chinuită, dar a rămas credincioasă lui Hristos. În cele din urmă, ighemonul a poruncit să i se taie capul. Înainte de moarte, sfânta s-a rugat, cerând să fie unită cu drepții, iar auzind glas din cer, a primit cu bucurie moartea mucenicească. Din rana ei a curs lapte în loc de sânge, ca semn al curăției sale. Trupul ei a fost îngropat cu cinste, spre slava Sfintei Treimi.
