Martirul Avudim din Tenedos s-a născut la începutul secolului al IV-lea pe insula Tenedos din Marea Egee, cunoscută astăzi ca Bozcaada (Turcia). Tinerețea sa s-a desfășurat într-un mediu păgân, unde închinarea la idoli făcea parte din viața publică și de stat. În ciuda mediului înconjurător, Avudim a îmbrățișat treptat învățătura creștină, care se răspândea în regiune prin predicile bărbaților apostolici și ale misionarilor. A primit botezul, a început să participe la adunările credincioșilor, a studiat Scriptura Sfântă și în curând a devenit cunoscut ca un creștin zelos.
În condițiile domniei împăratului Dioclețian, când creștinii erau supuși persecuțiilor crude, Avudim a ales conștient calea mărturisirii, pregătindu-se pentru suferințe pentru Hristos. În timpul uneia dintre persecuțiile organizate la ordinul împăratului Dioclețian, Avudim a fost chemat la autoritățile locale și supus interogatoriului. Răspunsul Sfântului Avudim a fost ferm și neînfricat: s-a mărturisit creștin, a respins ritualurile păgâne și a exprimat disponibilitatea de a îndura orice suferințe pentru credință.
Acest gest a stârnit mânia stăpânitorului, care a poruncit ca Avudim să fie supus chinurilor crude. A fost bătut, chinuit, privat de hrană și apă, în încercarea de a-i frânge voința și de a-l face să renunțe la Hristos. Totuși, el a îndurat suferințele cu rugăciune, fără plângeri, și a continuat să-L slăvească pe Dumnezeu. Chinuitorii săi au fost uimiți de statornicia sa, dar au continuat torturile, sperând la o schimbare. În cele din urmă, când a devenit clar că Avudim nu va abandona credința, s-a decis executarea sa. A fost decapitat, primind moartea martirică cu demnitate și rugăciune.
Amintirea martirului Avudim s-a păstrat printre creștinii din regiunea Egee, în special pe insula Tenedos unde a pătimit. Mormântul său a devenit loc de rugăciune, iar relatările despre fapta sa au fost transmise din generație în generație.
