Arhimandrit
Cuviosul Avraamie (Avramie), în lume Averchie, a trăit la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea. S-a născut în ținuturile Galițului, în orașul Ciuhloma, într-o familie păgână. De la naștere și până la vârsta de optsprezece ani a fost paralizat și nu a putut umbla, dar, auzind despre Domnul Iisus Hristos de la negustori aflați în trecere, a crezut și îndată s-a tămăduit. Din tinerețe a părăsit casa părintească și deșertăciunea lumii, a îmbrățișat viața monahală și s-a dăruit lui Dumnezeu. Supunând trupul duhului, se ostenea cu nevoințe, își curăța sufletul cu lacrimi și s-a învrednicit de harul facerii de minuni.
În vremea sa, la Rostov nu toți primiseră încă Sfântul Botez, iar mulți rămăseseră păgâni. Cuviosul Avramie ardea de râvnă să smulgă rămășițele păgânătății. Îl ruga pe Domnul să-i dea putere să sfărâme idolul lui Veles, însă multă vreme rugăciunea lui nu a fost ascultată. Odată, stând cu mâhnire lângă idol, a întâlnit un bătrân cu chip luminat, care i-a spus că, dacă vrea să dobândească ceea ce dorește, trebuie să meargă la Țarigrad și să se roage înaintea icoanei Sfântului Ioan Teologul. Avramie, plin de Duhul Sfânt, a pornit la drum.
Pe cale i-a ieșit înainte un om necunoscut, care i-a dat un toiag și i-a spus să lovească idolul lui Veles în numele lui Ioan Teologul. Avramie s-a întors, a lovit idolul și acesta s-a prefăcut în praf. În locul unde Avramie îl întâlnise pe bătrân a ridicat o biserică în numele Sfântului Ioan Teologul, iar pe locul idolului lui Veles a zidit o biserică în cinstea Botezului Domnului (Arătarea Domnului) și a adunat monahi.
A îndurat mult rău din partea păgânilor necredincioși, însă prin învățătura și răbdarea lui i-a adus pe toți la Hristos. Toți s-au botezat și au început să vină la slavoslovia lui Dumnezeu.
Cuviosul a construit o biserică mare și a împodobit-o cu icoane minunate. Cnejii din Rostov, cinstindu-l, au dăruit mănăstirii multe moșii și sate. Episcopul de Rostov a ridicat Mănăstirea Avraamie la rang de arhimandrie și l-a pus pe Avramie arhimandrit. Din acel timp s-a nevoit și mai cu râvnă, deosebindu-se prin smerenie și dragoste față de toți.
Cuviosul Avramie a trăit în mănăstire în mare smerenie și a plecat la Domnul pe Care Îl iubise din tinerețe.
