Presbiter
Sfântul Sfințit Mucenic Artemon s-a născut în prima jum. a sec. al III-lea, în Laodiceea Siriei, din părinți creștini. La vârsta de 16 ani, sfântul a fost hirotesit citeț și a slujit în această rânduială timp de 12 ani.
În timpul domniei împăratului Dioclețian a început marea prigoană împotriva creștinilor. Trimisul imperial Patrichie a venit în ținutul Laodiceei, unde episcopul Sisiniu, împreună cu preotul Artemon, au ars idolii din templul zeiței Artemis. Ajuns în cetate, Patrichie a adus jertfă lui Apollo și a interzis creștinismul. Când a încercat să aducă jertfă Artemidei, a descoperit că idolii fuseseră nimiciți. Aflând cine sunt făptașii, a hotărât să-i pedepsească, însă, chiar în fața bisericii, a fost lovit de o boală grea. Rugăciunile sale către idoli nu i-au adus nicio alinare. Atunci Patrichie a trimis sol la sfântul episcop Sisiniu, cerându-i ajutorul și promițându-i, în semn de recunoștință, o statuie de aur. Episcopul i-a răspuns: „Aurul tău să fie cu tine; iar dacă voiești să te vindeci, crede în Hristos.”
Temându-se de moarte, Patrichie a declarat că crede în Hristos, iar prin rugăciunea sfântului Sisiniu boala l-a părăsit. Însă minunea nu a schimbat inima împietrită a păgânului. Deși nu l-a atins pe episcopul Sisiniu, el a plecat să împlinească porunca imperială împotriva altor creștini, îndreptându-se spre cetatea Cezareea. Pe drum a întâlnit un bătrân, urmat câte doi de șase măgari sălbatici și doi cerbi. Acesta era preotul Artemon.
Păgânii i-au spus lui Patrichie că bătrânul întâlnit este chiar Artemon, cel care dărâmase templul Artemidei. Patrichie a poruncit să fie prins și dus la Cezareea. Sfântul Artemon, supus la chinuri, a arătat mare statornicie și nădejde în Dumnezeu. Nevrând să recunoască puterea lui Hristos, Patrichie a continuat torturile. În cele din urmă însă, el însuși a fost pedepsit: a fost aruncat într-un cazan cu smoală clocotită și a murit acolo. Sfântul Artemon a rămas în viață și a continuat să propovăduiască și să boteze păgâni, între care și pe preotul idolilor, Vitalie.
La chemarea glasului Dumnezeiesc, sfântul a părăsit cetatea și a mers în Asia, unde a continuat să vindece și să aducă oameni la credința creștină. La sfârșitul vieții sale, Sfântul Artemon a fost prins de păgâni și, primind moarte mucenicească, a trecut la Dumnezeu, primind cununa pentru suferințele sale.
