Sfinții Apostoli Aristarh, Pud și Trofim au fost aduși la credința în Hristos de Sfântul Apostol Pavel, „Apostolul neamurilor”. Ei au fost ucenicii și însoțitorii lui, împărtășind alături de el toate ostenelile, prigoanele și suferințele. În cele din urmă, împreună cu învățătorul și povățuitorul lor, au primit cununa muceniciei în anul 67.
Sfântul Apostol Aristarh era din Tesalonic, Grecia. Numele său este amintit de mai multe ori în Faptele Sfinților Apostoli. În anul 56, l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel la Efes, unde era cât pe ce să-și piardă viața împreună cu un alt ucenic al apostolului, Gaius, în timpul răscoalei stârnite de argintarul Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei.
Sfântul Apostol Pud provenea dintr-o vestită familie patriciană și era cunoscut pentru viața sa virtuoasă și evlavia sa. Era membru al Senatului roman și îi primea în casa sa pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Tot acolo se adunau și ceilalți credincioși pentru rugăciune, astfel încât casa lui a fost transformată mai târziu într-o biserică, numită Biserica Păstorească. Potrivit Tradiției, în această biserică a slujit însuși Sfântul Apostol Petru.
Sfântul Apostol Trofim, grec de neam, era din cetatea Efesului. Cel mai probabil, i s-a alăturat Sfântului Apostol Pavel în timpul celei de-a treia călătorii misionare, unindu-se cu el în cetatea sa natală, unde apostolul a propovăduit vreme de doi ani în școala unui oarecare Tiran, unde aveau acces deopotrivă iudeii și elinii. Numele Sfântului Trofim este amintit pentru prima dată în relatarea despre călătoria Sfântului Apostol Pavel din Grecia spre Troada. Împreună cu apostolul Pavel, sfântul Trofim a străbătut Asia Mică, apoi a călătorit pe mare până la Tir și, de-a lungul coastei palestiniene a Mării Mediterane, trecând prin Cezareea, a ajuns la Ierusalim.
Toți cei trei apostoli au primit moarte mucenicească la Roma, în timpul împăratului Nero (54–68), împreună cu Sfântul Apostol Pavel.
