Mucenița Ana s-a născut la 13 februarie 1888, în satul Pigaschino, uezdul Poșehon, gubernia Iaroslavl, într-o familie de țărani, tatăl ei fiind Vasile Șașkin. După absolvirea școlii sătești, intenționa să intre în mănăstire și vizita adesea Mănăstirea Pavlo-Obnorski, unde se sfătuia cu arhimandritul Nikon (Ciulkov).
La mijlocul anilor ’30, preoții care fuseseră arestați în anii 1929–1931 și deportați sau întemnițați au început să se întoarcă și să slujească din nou în biserici. Între timp, „renovaționiștii”, care ocupaseră cu sprijinul autorităților lăcașurile ortodoxe, cu greu reușeau să le păstreze, neavând credincioși. Atunci, ei au apelat din nou la puterea sovietică și la NKVD pentru a-i ajuta în lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Ana Vasilievna aduna semnături de la locuitorii care doreau să aparțină comunității „tihonite” (credincioase Patriarhului Tihon).
La 10 ianuarie 1937, Ana a fost chemată la interogatoriu, unde și-a confirmat apartenența la orientarea tihonită. Ancheta i-a pus întrebări despre cartea lui Serghei Nilus, „Protocoalele înțelepților Sionului”, pe care o văzuse la Smirnov, însă ea a negat răspândirea unor zvonuri contrarevoluționare.
Ana Vasilievna a fost arestată la 4 martie 1937 și, în ciuda declarațiilor sale, la 15 august 1937 a fost condamnată la cinci ani de detenție într-un lagăr de muncă corecțională. A trecut la Domnul la 11 mai 1940, în spitalul punctului de lagăr Mîlga, și a fost înmormântată într-un mormânt necunoscut.
