Arhiepiscop
Sfântul Andrei s-a născut în Damasc și a fost mut până la vârsta de șapte ani. După ce s-a împărtășit în biserică, a primit darul vorbirii. La paisprezece ani a fost adus la Ierusalim, unde a devenit notar al patriarhului. A trăit în virtute, plăcând lui Dumnezeu și oamenilor.
La al șaselea Sinod Ecumenic din Constantinopol, convocat împotriva monotelismului, Sfântul Andrei, fiind arhidiacon, s-a arătat apărător al dreptei credințe. După sinod s-a întors la Ierusalim, îngrijindu-se de orfani și de bolnavi.
În vremea împăratului Iustinian al II-lea a devenit arhiepiscop al Cretei, unde s-a făcut vestit prin învățătura și viața sa virtuoasă. Izgonea demonii și îi ajuta pe creștini în necazuri. În timpul asediului cetății Drumeos de către saracini, rugăciunile lui au salvat pe creștini.
A scris multe opere insuflate de Dumnezeu, între care și Marele Canon, care se cântă în Postul Mare. Cunoscându-și mai dinainte sfârșitul, a plecat spre Constantinopol, însă s-a îmbolnăvit pe insula Mitilene și a trecut la Domnul în Ieris.
Păstor cu cinste al oilor cuvântătoare, Sfântul Andrei a fost numărat în ceata sfinților ierarhi care stau înaintea tronului Sfintei Treimi.
