Presbiter
Viitorul sfințit mucenic Alexie s-a născut în anul 1868, în gubernia Riazan, în familia unui citeț de strană. După ce a absolvit, în 1889, Seminarul Teologic din Riazan, s-a dedicat cu totul Bisericii. În același an, tânărul absolvent a primit hirotonia întru diacon la biserica Sfintei Treimi din uezdul Mihailovski, iar în vara anului 1891 a fost hirotonit preot în satul Nikolskoe. Aici, părintele Alexie îmbina slujirea la altar cu luminarea poporului: conducea o școală de alfabetizare și preda Legea lui Dumnezeu la școala zemstvei.
Pentru ostenelile sale pline de râvnă, preotul a fost distins cu o medalie de argint în memoria împăratului Alexandru al III-lea, iar curând a început o nouă etapă, cea uraliană, a vieții sale. În 1897 s-a transferat în Eparhia Permului și a început să-i păstorească pe credincioșii de la biserica uzinei Niazepetrovsk, continuându-și activitatea didactică. Pentru păstorirea sa sârguincioasă, autoritățile eparhiale l-au răsplătit cu primele distincții bisericești — nabedernița și scufia. În august 1903, părintele Alexie a fost transferat la biserica Schimbării la Față a Mântuitorului de la uzina Aleksandrovski, în uezdul Solikamsk, unde și-a asumat, de asemenea, ostenelile de profesor al Legii lui Dumnezeu în școlile locale.
În anii următori, protoiereul Alexie Stabnikov a slujit ca paroh al Catedralei Nașterii lui Hristos de la uzina Iugovski, lângă Perm. Acolo l-au aflat evenimentele tragice ale Revoluției și ale Războiului Civil. La 4 octombrie 1918, în timpul represiunilor în masă din ținutul Perm, părintele Alexie a fost ucis de soldați ai Armatei Roșii, primind cununa muceniciei pentru credința în Hristos.
În anul 2000, prin hotărârea Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, protoiereul Alexie Stabnikov a fost trecut în rândul sfinților noi mucenici și mărturisitori.
