Diacon
Sfântul ieromucenic Alexandru Medvedev s-a născut în 1889. A studiat la Școala de psalți din Ekaterinburg, dar nu a absolvit-o. Alexandru a început de timpuriu să slujească în biserică, mai întâi ca paracliser, iar de la 1 iulie 1910 a fost admis să îndeplinească îndatoririle de psalt la biserica Sfântului Ioan Înaintemergătorul din satul Bolșoe-Trifonskoe, uezdul Irbit. Chiar înainte de Revoluție, Alexandru Nilovici a fost hirotonit diacon. Până la moartea sa mucenicească a slujit în Bolșoe-Trifonskoe.
Majoritatea locuitorilor satului aveau gospodării trainice și erau înstăriți. Revoluția din Octombrie nu le-a trezit simpatie. Comitetul sărăcimii, creat de bolșevici pentru a realiza diverse măsuri (de pildă, rechiziții de alimente și bunuri), s-a lovit de împotrivirea majorității sătenilor. Aceștia refuzau să se supună comitetului și să predea grâne și bunuri pentru nevoile Armatei Roșii.
Bolșevicii îi considerau pe clerici vinovați de faptul că țăranii nu recunosc puterea sovietică și se străduiau în fel și chip să submineze autoritatea Bisericii în ochii poporului, afirmând că religia nu este necesară, numind-o opiu care adoarme conștiința populară. Peste tot aveau loc profanări ale bisericilor și violențe împotriva slujitorilor.
Părintele Alexandru, în vârstă de douăzeci și șapte de ani, și-a continuat slujirea diaconală în Bolșoe-Trifonskoe, în ciuda persecuțiilor împotriva clerului, care nu conteneau în vara anului 1918. El slujea împreună cu preotul Piotr Snejnițki, care de asemenea nu și-a părăsit parohia în acele vremuri cumplite. La 28 august / 10 septembrie 1918 diaconul Alexandru Medvedev a fost ucis fără judecată de gardiștii roșii în stația Egorșino: a fost tăiat cu săbiile.
Prin decizia Sfântului Sinod din 17 iulie 2002, diaconul Alexandru Medvedev a fost trecut în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.
