În cetatea persană Naesson trăia episcopul Achepsima, bărbat evlavios, care, păstrând curăția vieții sale, a pătimit cu bărbăție pentru Hristos. El primise mai înainte o descoperire despre mucenicia sa de la un copil care i-a prorocit că își va pleca capul pentru Hristos. În vremea persecuției dezlănțuite de nelegiuitul rege Sapor, Achepsima a fost arestat și, mărturisindu-și credința, a fost supus la chinuri cumplite. El a refuzat să se închine soarelui și focului, fiind pentru aceasta bătut cu cruzime și aruncat în temniță. Împreună cu el au pătimit preotul Iosif și diaconul Aitala, care au fost și ei prinși și supuși la multe suferințe pentru credința lor. Toți trei au îndurat cu bărbăție chinurile, mărturisind pe Unul Dumnezeu și respingând închinarea la idoli.
După multe torturi, Sfântul Achepsima a fost omorât, iar trupul său a fost aruncat spre a fi mâncat de câini. Creștinii însă l-au luat și l-au îngropat cu cinste. Și preotul Iosif a îndurat bătăi cumplite și întemnițarea, socotindu-se vrednic să sufere pentru numele lui Hristos. Diaconul Aitala, de asemenea, a răbdat cu bărbăție torturile, fără să se lepede de credință. În cele din urmă, cei trei mucenici au fost omorâți, lăsând o pildă luminoasă de credință și răbdare creștină.
După trecerea lor la Domnul, s-au săvârșit numeroase minuni, iar sfintele lor moaște au devenit izvor de vindecări. Locul pătimirii lor a fost cinstit de credincioși, care veneau să se închine și primeau mângâiere și tămăduire.
