Împăratul Dioclețian, aflându-se în Aquileia, a aflat despre mulți creștini închiși în temnițe și a poruncit să fie executați toți, cu excepția sfântului mucenic Hrisogon, care a fost torturat crunt și decapitat. Trupul său a fost găsit de preotul Zoil și ascuns în casa lui. Sfântul Hrisogon a prezis că trei fecioare, Agapia, Hionia și Irina, vor fi supuse la tortură și a poruncit sfintei Anastasia să aibă grijă de ele.
Fecioarele au fost capturate și aduse înaintea împăratului, care a încercat să le convingă să se lepede de Hristos, dar ele au refuzat cu tărie. Agapia, Hionia și Irina, în ciuda amenințărilor și promisiunilor, nu au fost de acord să aducă jertfe idolilor. Au fost aruncate în temniță, unde sfânta Anastasia le-a mângâiat.
Mai târziu, în Macedonia, ighemonul Dulcețiu, dorind să le necinstească pe sfintele fecioare, nu a reușit, deoarece acestea au rămas nevătămate. Cuprins de mânie, a poruncit ca Sfintele Agapia și Hionia să fie arse de vii. Ele au primit cu bucurie cununa muceniciei, înălțând rugăciuni către Dumnezeu. Trupurile lor au rămas neatinse de foc și au fost adunate de Sfânta Anastasia.
Sfânta Irina, după suferințe, a fost de asemenea adusă înaintea judecătorului, dar a refuzat să se închine idolilor și a fost ucisă. Sufletul ei, ca și sufletele surorilor ei, a fost primit de Domnul. Toate cele trei sfinte mucenițe s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu, încununate cu slavă.
