Cuviosul Agapie, ucenic al unui stareț iubitor de liniște, din fostul Schit Vatopedin Kalițe, a fost luat în robie de turcii care au debarcat pe țărmul Athosului, dus în Magnesia și vândut ca rob. Lucrând acolo în lanțuri timp de 12 ani, nu-și pierdea speranța în eliberare și se ruga cu ardoare Maicii Domnului. Într-o zi, Ocrotitoarea Cerească Și-a arătat mila față de răbdătorul său rob: în vis, Ea i-a poruncit să „meargă fără teamă la starețul său”. S-a dovedit că, în aceeași clipă, era și în realitate liber de lanțuri. Cuviosul Agapie a plecat fără piedică de la stăpânul său și s-a întors în Sfântul Munte.
Însă îndrumătorul său, care avea o rânduială aspră, încerca smerenia ucenicului învrednicit de o asemenea minunată eliberare, dorind totodată să-i întărească și mai mult credința în atotputernica Pronie a lui Dumnezeu, i-a poruncit să se întoarcă și să-l slujească pe turcul care îl cumpărase odinioară, până când Dumnezeu Însuși îl va lumina pe stăpân să-l elibereze pe rob. Fără să cârtească, Sfântul Agapie s-a întors în robie. Stăpânul, căruia sfântul i-a povestit despre porunca duhovnicului său, fiind uimit de o asemenea smerenie creștinească și de credința sa cea mare, nu numai că l-a eliberat cu bucurie pe Cuviosul Agapie, ci a plecat și el, împreună cu cei doi fii ai săi, în Sfântul Munte, unde s-a botezat, a primit călugăria și s-a nevoit până la sfârșitul vieții.
