Sfântul Mucenic Atinodor, originar din Mesopotamia Siriană, a îmbrățișat viața monahală încă din tinerețe. În urma unui denunț, a fost arestat și adus înaintea conducătorului ținutului, Elevsie, unde L-a mărturisit pe Hristos și a fost condamnat la chinuri cumplite. Mucenicul a fost întins între doi stâlpi, ars cu făclii aprinse, iar sub brațe i s-au pus bucăți de fier înroșit. Nările i-au fost străpunse cu vergele de fier. Apoi a fost întins pe o placă de aramă încinsă, care însă, prin minune Dumnezeiască, s-a răcit. După aceea a fost aruncat într-un taur de aramă înroșit în foc. Cu toate aceste suferințe, sfântul a rămas nevătămat prin ocrotirea îngerilor lui Dumnezeu. Văzând aceste minuni, cincizeci de păgâni au crezut în Hristos, iar mai târziu încă treizeci s-au întors la Dumnezeu. Pentru aceasta, Sfântul Atinodor a fost osândit la moarte prin tăierea capului cu sabia. Însă călăul, apropiindu-se să împlinească sentința, s-a împiedicat și a căzut, iar mâna care ținea sabia i s-a desprins de la umăr. După această minune, nimeni nu a mai îndrăznit să se apropie de sfânt. Atunci, după ce s-a rugat lui Dumnezeu, Sfântul Mucenic Atinodor și-a încredințat sufletul Domnului, în jurul anului 304.
