Cuviosul Atanasie Vatopedinul (sec. X-XI), egumen, unul dintre ctitorii Mănăstirii Vatoped
Pomenit pe 17 decembrie și în Soborul Sfinților Vatopedini (Grec.).
Conform tradiției monahale, la mijlocul secolului al X-lea, la Muntele Athos au ajuns trei arhonți (nobili) din Adrianopol: Atanasie, Nicolae și Antonie. La îndemnul Sfântului Atanasie Athonitul, aceștia au restaurat vechea Mănăstire Vatoped, aflată în ruine.
Ulterior, ctitorii au fost înmormântați în nartexul bisericii mari (katholikon), iar pomenirea lor se face pe 17 decembrie.
Mulți cercetători critici i-au considerat pe cei trei ctitori din Adrianopol drept figuri legendare, iar numărul trei în sine, pur simbolic. Totuși, în 1992, în timpul săpăturilor din katholikonul Mănăstirii Vatoped, a fost descoperit un mormânt situat sub arcosoliul de pe latura de sud a mezoniciticonului (partea pronaosului unde se săvârșea Miezonoptica). În acesta au fost găsite osemintele a trei monahi, precum și o plăcuță de plumb cu o interdicție aspră din partea egumenului Atanasie, înmormântat acolo, de a nu mai fi îngropat nimeni altcineva în acel mormânt. Acest lucru dovedește că cei trei ctitori sunt figuri istorice reale. Doi dintre ei pot fi identificați cu primii egumeni ai Vatopedului, Nicolae (c. 985 - c. 1012) și Atanasie (c. 1020 - c. 1048). Din inscripția de pe mormânt se poate deduce că Atanasie era fiul lui Nicolae, ceea ce sugerează că Vatopedul a luat ființă ca o mănăstire de familie. Însă, nu toate persoanele ale căror nume au fost păstrate de tradiție au trăit în aceeași perioadă. Potrivit cercetătoarei D. Papachryssanthou, cel de-al treilea ctitor al mănăstirii ar trebui identificat cu egumenul Antonie, menționat în documente din anul 1142.
În iconografia modernă, aceștia sunt înfățișați ținând în mâini sfintele odoare ale Vatopedului: Icoana Maicii Domnului Ctitorița (Vimatarissa), crucea lui Constantin cel Mare și lumânarea, toate fiind găsite în fântâna în care fuseseră ascunse în secolul al X-lea de către Sfântul Sava Paracliserul.
