Evanghelia după Matei
25:1 Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și‐au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mireluiⓩ.
25:2 Și cinciⓐ din ele erau nechibzuite, iar cinci cu minte.
25:3 Căci cele nechibzuite, când și‐au luat candelele, n‐au luat untdelemn cu ele.
25:4 Iar cele cu minte au luat untdelemn în vasele lor cu candelele lor.
25:5 Și pe când zăbovea mirele, auⓑ ațipit toate și au adormit.
25:6 Iar la miezul nopții s‐aⓒ făcut o strigare: Iată mirele, ieșiți‐i în întâmpinare.
25:7 Atunci toate acele fecioare s‐au deșteptat și și‐auⓓ gătit candelele.
25:8 Și cele nechibzuite au zis celor cu minte: Dați‐ne din untdelemnul vostru pentru că ni se sting candelele.
25:9 Dar cele cu minte au răspuns zicând: Nu: că poate nu ne va fi îndeajuns și nouă și vouă. Duceți‐vă mai bine la cei ce vând și cumpărați‐vă.
25:10 Și pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele și cele gata au intrat cu el la nuntă și s‐aⓔ închis ușa.
25:11 În urmă vin și celelalte fecioare zicând: Doamneⓕ, Doamne, deschide‐ne.
25:12 Dar el a răspuns și a zis: Adevărat vă spun, nuⓖ vă cunosc.
25:13 Vegheați, deciⓗ, pentru că nu știți ziua, nici ceasul.
Evrei
7:1 Căci acest Melhisedecⓣ, împărat al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam care se întorcea de la tăierea împăraților și l‐a binecuvântat,
7:2 căruia Avraam i‐a împărțit și zeciuială din toate (însemnează mai întâi Împărat al dreptății, iar apoi și Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii,
7:3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început de zile, nici sfârșit al vieții, dar fiind făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu), rămâne preot pururea.
7:4 Vedeți dar cât de mare este acest om, căruiaⓤ Avraam i‐a dat zeciuială din cele mai bune prăzi, el, patriarhul!
7:5 Și într‐adevăr ceiⓥ din fiii lui Levi care primesc preoția au poruncă potrivit legii să ia zeciuieli de la popor, adică de la frații lor, măcar că și aceștia au ieșit din coapsa lui Avraam:
7:6 iar cel ce nu‐și trage obârșia din ei, prin spiță de neam, a luat zeciuială de la Avraam șiⓦ a binecuvântat peⓧ cel ce are făgăduințele.
Evanghelia după Luca
20:9 Și a început să spună către popor această pildă: Unⓥ om a sădit o vie și a arendat‐o unor vieri și el a plecat din țară pentru multă vreme.
20:10 Și la vremea cuvenită a trimis la vieri un rob ca să‐i dea din rodul viei. Iar lucrătorii l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic.
20:11 Și a adaus a trimite pe un alt rob; dar și pe acela l‐au bătut și l‐au necinstit și l‐au trimis înapoi fără nimic.
20:12 Și a adaus a trimite pe un al treilea: iar ei l‐au rănit și pe acesta și l‐au scos afară.
20:13 Și domnul viei a zis: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit: poate se vor sfii de el.
20:14 Iar vierii când l‐au văzut, chibzuiau între ei înșiși zicând: Acesta este moștenitorul; să‐l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.
20:15 Și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. Deci ce le va face domnul viei?
20:16 Va veni și va pierde pe vierii aceștia și va da via la alții. Iar ei când au auzit, au zis: Să nu fie așa!
20:17 Iar el s‐a uitat la ei și a zis: Ce este deci aceasta ce este scris: Piatraⓦ pe care au lepădat‐o ziditorii, aceasta a fost făcută cap de unghi?
20:18 Oricine va cădea pe acea piatră va fi sfărâmat iarⓧ pe cel pe care va cădea ea îl va spulbera.
Galateni
3:23 Și noi mai înainte de a veni credința eram păziți sub lege, ca închiși pentru credința care avea să fie descoperită.
3:24 Încât legeaⓒ s‐a făcut îndrumătorul nostru spre Hristos, caⓓ să fim îndreptățiți din credință.
3:25 Iar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător.
3:26 Căci toțiⓔ sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus.
3:27 Căciⓕ câți dintre voi ați fost botezați pentru Hristos v‐ați îmbrăcat cuⓖ Hristos.
3:28 Nuⓗ este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este parte bărbătească și parte femeiască: căci toți sunteți unaⓘ în Hristos Isus.
3:29 Iar dacăⓙ sunteți ai lui Hristos, sunteți deci sămânța lui Avraam, moștenitoriⓚ potrivit făgăduinței.
Evanghelia după Marcu
5:24 Și a plecat cu el și gloată multă l‐a urmat și‐l îmbulzea.
5:25 Și o femeie care aveaⓞ o scurgere de sânge de doisprezece ani,
5:26 și suferise multe de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu folosise nimic ci mergea spre mai rău,
5:27 când a auzit cele despre Isus, a venit în gloată pe dinapoi, și i‐a atins veșmântul.
5:28 Căci zicea: Dacă‐i voi atinge numai veșmintele, voi fi scăpată.
5:29 Și îndată izvorul sângelui ei a fost secat și ea a simțit în trup că este vindecată de rană.
5:30 Și îndată Isus, cunoscând în sine că o putereⓟ ieșise din el, s‐a întors în gloată și a zis: Cine mi‐a atins veșmintele?
5:31 Și ucenicii săi i‐au zis: Vezi gloata care te îmbulzește și zici: Cine m‐a atins?
5:32 Și s‐a uitat împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta.
5:33 Iar femeia, temându‐se și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea lui și i‐a spus tot adevărul.
5:34 Iar el i‐a zis: Fiică, credințaⓠ ta te‐a scăpat, du‐te în pace și fii sănătoasă de rana ta.