10:12 Încât cuiⓨ i se pare că stă să ia seama să nu cadă.
10:13 Nu v‐a apucat nicio ispită care să nu fi fost omenească: dar Dumnezeuⓩ este credincios, care nuⓐ va îngădui ca să fiți ispitiți peste ce puteți, ci deodată cu ispita va faceⓑ și ieșirea, ca s‐o puteți răbda.
10:14 De aceea, iubiții mei, fugițiⓒ de închinarea la idoli.
10:15 Vorbesc ca unor oameni cumințiⓓ; judecați voi ce zic.
10:16 Paharulⓔ binecuvântării pe care‐l binecuvântăm, nu este el o părtășie cu sângele lui Hristos? Pâineaⓕ pe care o frângem, nu este ea o părtășie cu trupul lui Hristos?
10:17 Pentru că noiⓖ care suntem mulți suntem o singură pâine, un singur trup; căci toți luăm o parte dintr‐o singură pâine.
10:18 Vedeți pe Israelulⓗ după carneⓘ; cei ce mănâncă jertfele nu sunt oareⓙ părtași cu altarul?
10:19 Ce spun eu deci? Căⓚ ce s‐a înjunghiat pentru idoli este ceva? Sau că idolul este ceva?
10:20 Ci zic că ce înjunghie Neamurile înjunghieⓛ dracilor și nu lui Dumnezeu, și nu voiesc ca voi să vă faceți părtași cu dracii.
10:21 Nuⓜ puteți bea paharul Domnului și paharulⓝ dracilor. Nu puteți să luați parte la masa Domnului și la masa dracilor.
10:22 Sauⓞ întărâtăm pe Domnul la gelozie? Nu cumva suntemⓟ mai tari decât el?
16:20 Atunciⓓ a poruncit ucenicilor să nu spună nimărui că el este Hristosul.
16:21 De atunci Isus a început să arateⓔ ucenicilor săi că el trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la mai marii preoților și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze.
16:22 Și Petru l‐a luat deoparte și a început să‐l certe, zicând: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, Doamne; nicidecum nu va fi pentru tine aceasta.
16:23 Dar el s‐a întors și a zis lui Petru: Mergi înapoia mea, Satanoⓕ; tuⓖ îmi ești o piatră de poticnire, pentru că nu gândești cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
16:24 Atunciⓗ Isus a zis ucenicilor săi: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine și să‐și ia crucea și să mă urmeze.