6:20 căciⓙ ați fost cumpărați cu preț; slăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru.
7:1 Iar despre cele ce mi‐ați scris, bineⓚ este pentru om să n‐atingă femeie.
7:2 Dar din pricina curvarilor fiecare bărbat să‐și aibă nevasta sa și fiecare femeie să‐și aibă bărbatul ei.
7:3 Bărbatulⓛ să dea nevestei ce‐i datorește, asemenea și nevasta bărbatului.
7:4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; asemenea și bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta.
7:5 Nuⓜ vă lipsiți unul de altul, afară numai dacă este din învoială pentru o vreme cuvenită, ca să vă îndeletniciți cu rugăciunea, și iarăși să fiți la un loc, ca săⓝ nu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre.
7:6 Iar aceasta o zic ca îngăduință, nuⓞ ca o poruncă.
7:7 Totuși așⓟ vrea ca toți oamenii să fie caⓠ mine însumi; darⓡ fiecare are darul său de la Dumnezeu, unul într‐un fel, iar altul într‐altul.
7:8 Iar celor necăsătoriți și văduvelor le zic: este bineⓢ pentru ei dacă vor rămâne ca și mine.
7:9 Dar dacăⓣ nu se înfrânează, să se căsătorească: căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
7:10 Iar celor căsătoriti le poruncesc nuⓤ eu, ci Domnul: Nevastaⓥ să nu se despartă de bărbat
7:11 (iar și dacă e despărțită să rămână necăsătorită sau să fie împăcată cu bărbatul ei); și bărbatul să nu‐și lase nevasta.
7:12 Iar celorlalți le zic eu, nuⓦ Domnul: Dacă vreun frate are o nevastă necredincioasă și ea se învoiește să locuiească cu el, să n‐o lase.
12:27 Și voiⓞ sunteți trupul lui Hristos și mădulareleⓟ lui fiecare în parte.
12:28 Și Dumnezeuⓠ a pus pe unii în biserică mai întâi apostoliⓡ, al doilea prorociⓢ, al treilea învățători, apoi minuniⓣ, apoi daruriⓤ de tămăduiri, ajutorăriⓥ, cârmuiriⓦ, felurite feluri de limbi.
12:29 Oare toți sunt apostoli? Oare toți sunt proroci? Oare toți sunt învățători? Oare toți fac minuni?
12:30 Oare toți au daruri de tămăduiri? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți tălmăcesc?
12:31 Râvniți însăⓧ darurile mai mari. Și vă și arăt o cale neîntrecută.
13:1 Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‐am iubire, m‐am făcut aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
13:2 Și dacă am un dar de prorocieⓨ și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încâtⓩ să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic.
13:3 Și dacăⓐ voi da de mâncare la săraci toată averea mea, și dacă voi da trupul meu ca să fie ars, dar n‐am iubire, nimic nu‐mi folosește.
13:4 Iubireaⓑ este îndelung‐răbdătoare, iubirea este plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă,
13:5 nu se poartă necuviincios, nuⓒ caută ale sale, nu se întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul,
13:6 nuⓓ se bucură de nedreptate, ci seⓔ bucură împreună cu adevărul;
13:7 suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toateⓕ.
13:8 Iubirea niciodată nu piere; dar fie prorocii, ele vor fi desființate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoștință, ea va fi desființată.
14:1 În vremea aceea Irodⓧ tetrarhul a auzit vestea despre Isus
14:2 și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el.
14:3 Căciⓨ Irod prinsese pe Ioan, îl legase și‐l pusese în temniță pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său.
14:4 Căci Ioan îi zicea: Nu țiⓩ se cuvine s‐o ai pe ea.
14:5 Și voind să‐l omoare, se temea de gloată pentru căⓐ îl socoteau ca pe un proroc.
14:6 Dar când a fost ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul tuturora și a plăcut lui Irod.
14:7 De aici a făgăduit cu jurământ să‐i dea orice ar cere.
14:8 Iar ea, împinsă de mamă‐sa: Dă‐mi, zice, aici pe blid capul lui Ioan Botezătorul.
14:9 Și împăratul s‐a întristat, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masă a poruncit să i‐l dea.
14:10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan în temniță.
14:11 Și capul lui a fost adus pe blid și a fost dat fetei și ea l‐a dus mamei sale.
14:12 Și ucenicii lui au venit și au luat trupul mort și l‐au înmormântat și au venit și au dat de știre lui Isus.
14:13 Și când a auzitⓑ Isus, s‐a depărtat de acolo într‐o corabie într‐un loc pustiu la o parte. Și când au auzit gloatele, l‐au urmat pe jos din cetăți.
10:1 Și a chematⓚ la sine pe cei doisprezece ucenici ai săi și le‐a dat putere peste duhurile necurate ca să le scoată afară și să tămăduiască orice boală și orice slăbiciune.
10:5 Isus a trimis pe acești doisprezece și le‐a poruncit, zicândⓞ: Nu mergeți pe calea Neamurilor și nu intrați în nicio cetate de samariteniⓟ;
10:6 ciⓠ mergeți mai degrabă la oileⓡ cele pierdute ale casei lui Israel.
10:7 Iarⓢ când mergeți, propovăduiți, zicând: S‐a apropiat împărățiaⓣ cerurilor.
10:8 Tămăduiți pe cei neputincioși, sculați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți‐i afară pe draci; înⓤ dar ați luat, în dar dați.
