24:12 Darⓔ Petru s‐a sculat și a alergat la mormânt și plecându‐se vede fâșiile de pânză singure: și a plecat acasă minunându‐se de ceea ce se făcuse.
24:13 Și iată doiⓕ dintre ei se duceau în aceeași zi la un sat al cărui nume era Emaus, depărtat de Ierusalim de șaizeci de stadii.
24:14 Și ei vorbeau unul către altul de toate întâmplările acestea.
24:15 Și a fost așa: pe când vorbeau ei și cercetau împreună, Isusⓖ însuși s‐a apropiat și mergea împreună cu ei.
24:16 Dar ochiiⓗ lor erau ținuți ca să nu‐l cunoască.
24:17 Și el a zis către ei: Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbați unul cu altul mergând? Și ei au stat cu fețele amărâte.
24:18 Și unul din ei, cu numeleⓘ Cleopa, răspunzând a zis către el: Tu singur stai vremelnic în Ierusalim și nu cunoști cele întâmplate în el în aceste zile?
24:19 Și el le‐a zis: Care? Iar ei i‐au zis: Cele despre Isus din Nazaret, careⓙ a fost bărbat proroc, puternicⓚ în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
24:20 Și cumⓛ mai marii preoților și mai marii noștri l‐au dat la osândă de moarte și l‐au răstignit.
24:21 Iar noi nădăjduiam că el este cel ceⓜ avea să răscumpere pe Israel, dar cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s‐au făcut acestea.
24:22 Ci și uneleⓝ femei dintr‐ale noastre ne‐au pus în uimire: fiind duse dis‐de‐dimineață la mormânt
24:23 și negăsind trupul lui, au venit spunând că au văzut și arătare de îngeri care zic că el este viu.
24:24 Și unii dintre cei ce erau cu noi auⓞ plecat la mormânt și au găsit astfel cum au spus și femeile, iar pe el nu l‐au văzut.
24:25 Și el a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima să credeți în cele ce au vorbit prorocii!
24:26 Oare nuⓟ trebuia ca Hristosul să sufere acestea și să intre în slava sa?
24:27 Șiⓠ începând de la Moiseⓡ și de la toțiⓢ prorocii, le‐a tâlcuit prin toate scripturile cele despre el.
24:28 Și s‐au apropiat de satul unde mergeau și elⓣ s‐a făcut că merge mai departe.
24:29 Iar eiⓤ au stăruit de el zicând: Rămâi cu noi pentru că este spre seară și ziua aproape s‐a plecat. Și a intrat ca să rămână cu ei.
24:30 Și a fost așa: pe când stătea el la masă cu ei, aⓥ luat pâinea și a binecuvântat‐o și a frânt și le‐a dat.
24:31 Și li s‐au deschis ochii și l‐au cunoscut; și el s‐a făcut nevăzut de la ei.
24:32 Și au zis unul către altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe cale și când ne deschidea scripturile?
24:33 Și s‐au sculat chiar în acel ceas și s‐au întors la Ierusalim și au aflat adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei împreună cu ei,
24:34 zicând: Într‐adevăr Domnul s‐a sculat și s‐a arătat lui Simonⓦ.
24:35 Și ei au istorisit cele de pe cale și cum li se făcuse cunoscut la frângerea pâinii.
10:1 Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este ca să fie mântuiți.
10:2 Căci le mărturisesc căⓢ au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit unei depline cunoștințe.
10:3 Căci necunoscând dreptatea lui Dumnezeuⓣ și căutând să statornicească pe a lorⓤ, nu s‐au supus dreptății lui Dumnezeu.
10:4 Căci Hristosⓥ este sfârșitul legii ca dreptate pentru orice credincios.
10:5 Căci Moise scrie despre dreptatea care este din lege: Omulⓦ care va face va trăi prin ea.
10:6 Iar dreptatea care este din credință zice așaⓧ: Nu zice în inima ta: Cine se va sui în cer? (adică să aducă jos pe Hristos.)
10:7 Sau: Cine se va pogorî în adânc? (adică să scoată afară pe Hristos dintre cei morți.)
10:8 Dar ce zice ea? Cuvântul este aproapeⓨ de tine, în gura ta și în inima ta: adică cuvântul credinței pe care o propovăduim.
10:9 Pentru că dacăⓩ vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, vei fi mântuit.
10:10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.
8:28 Și cândⓔ a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea.
8:29 Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme?
8:30 Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând.
8:31 Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci.
8:32 Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape.
8:33 Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții.
8:34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐auⓕ rugat să treacă din hotarele lor.
9:1 Și intrând în corabie, a trecut dincoace șiⓖ a venit în cetatea sa.
