Faptele Apostolilor
28:1 Și după ce am fost scăpați, atunci am cunoscut că ostrovulⓠ se numește Malta.
28:2 Și barbariiⓡ ne arătau nu puțină bunăvoință; căci au aprins un foc și ne‐au luat pe toți la ei din pricina ploii ce era și din pricina frigului.
28:3 Și când a strâns Pavel o grămadă de uscături și le‐a pus pe foc, o năpârcă a ieșit de căldură și l‐a apucat de mână.
28:4 Și barbarii, când au văzut jivina atârnată de mâna lui, ziceau unii către alții: Negreșit, omul acesta este un ucigaș, pe care, deși a scăpat din mare, Dreptatea nu l‐a lăsat să trăiască.
28:5 Deci el a scuturat jivina în foc și n‐a suferit niciun rău.
28:6 Și ei se așteptau că el are să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciunⓢ rău, s‐au schimbat și ziceauⓣ că el este un dumnezeu.
28:7 Și împrejurul acelui loc erau țarine care erau ale fruntașului ostrovului cu numele Publius, care ne‐a primit și ne‐a ospătat prietenește trei zile.
28:8 Și a fost așa: tatăl lui Publius zăcea apucat de friguri și urdinare. Pavel a intrat la el și s‐a rugatⓤ și punândⓥ mâinile peste el, l‐a vindecat.
28:9 Și când s‐a făcut aceasta, veneau la el și ceilalți din ostrov care erau bolnavi și erau tămăduiți.
28:10 Aceștia ne‐au și cinstitⓦ cu multe cinstiri și când am plecat au pus pe corabie cele pentru trebuințele noastre.
28:11 Și după trei luni am plecat într‐o corabie din Alexandria cu semnul Cei Doi Gemeni, care iernase în ostrov.
28:12 Și ajungând la Siracusa, am zăbovit acolo trei zile.
28:13 De‐acolo am ocolit și am sosit la Regio; și după o zi s‐a stârnit un vânt de miazăzi, a doua zi am venit la Puzole,
28:14 unde am găsit pe frați și am fost îndemnați să zăbovim la ei șapte zile; și astfel am venit la Roma.
28:15 Și frații de acolo, când au auzit cele despre noi, au venit spre întâmpinarea noastră până la Forul lui Apiu și la Trei Cârciumi, pe care, când i‐a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.
28:16 Iar când am intrat în Roma, sutașul a dat căpeteniei gărzii pretoriului pe cei legați iar luiⓧ Pavel i‐a dat voie să rămână singur cu ostașul care‐l păzea.
28:17 Și a fost așa: după trei zile el a chemat împreună la sine pe cei ce erau fruntași ai iudeilor; și când au venit ei împreună, el le‐a zis: Eu, bărbați frați, deși n‐am făcutⓨ nimic împotriva poporului sau datinelor părintești, totuși amⓩ fost dat legat în Ierusalim în mâinile romanilor,
28:18 care când m‐au cercetatⓐ, voiau să‐mi dea drumul pentru că nu era nicio vină de moarte în mine.
28:19 Dar când iudeii au vorbit împotrivă, amⓑ fost nevoit să cer să fiu judecat de Cesarul; nu că aș avea ceva ca să învinuiesc neamul meu.
28:20 Deci pentru această pricinăⓒ v‐am chemat ca să vă văd și să vă vorbesc; căci pentru nădejdea lui Israel sunt împresurat cu acestⓓ lanț.
28:21 Iar ei i‐au zis: Noi nici n‐am primit din Iudeea scrisori despre tine, nici n‐a venit vreunul dintre frați și a dat de știre sau a vorbit ceva rău de tine.
28:22 Dar socotim vrednic să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre secta aceasta ne este cunoscut, că pretutindeni se vorbeșteⓔ împotriva ei.
28:23 Și hotărându‐i o zi, au venit mai mulți la el în casa de poposire, cărora le‐a istorisitⓕ adevărul, mărturisind Împărăția lui Dumnezeu și încredințându‐i de dimineață până seara despre Isus, atât dinⓖ legea lui Moise, cât și din proroci.
28:24 Și uniiⓗ erau încredințați de cele spuse, iar alții nu credeau.
28:25 Și neînvoindu‐se între ei, au plecat, după ce Pavel a zis o vorbă: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia prorocul către părinții voștri
28:26 zicând: Du‐teⓘ la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și văzând veți vedea și nu veți cunoaște.
28:27 Căci inima acestui popor s‐a îngroșat și au auzit greu cu urechile și și‐au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să‐i vindec.
28:28 Deci să vă fie cunoscut că această mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilorⓙ și ei vor auzi.
28:29 Și după ce a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat având mare neînțelegere între ei.
28:30 Și Pavel a rămas doi ani întregi într‐o casă închiriată de el însuși și primea pe toți care veneau la el,
28:31 propovăduindⓚ Împărăția lui Dumnezeu și învățându‐i cele despre Domnul Isus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără piedică.
Evanghelia după Ioan
21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
6:35 Isus le‐a zis: Euⓞ sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi și cineⓟ crede în mine nu va înseta niciodată.
6:36 Darⓠ v‐am spus că m‐ați și văzut și nu credeți.
6:37 Totⓡ ce‐mi dă Tatăl va veni la mine și nu voi scoate afară peⓢ cel ce vine la mine.
6:38 Căci m‐am pogorât din cer nuⓣ ca să fac voia mea, ciⓤ voia celui ce m‐a trimis.
6:39 Și aceasta este voia celui ce m‐a trimis, ca săⓥ nu pierd nimic din tot ce mi‐a dat, ci să‐l înviez în ziua de apoi.
5:24 Adevărat, adevărat vă spun, că cineⓐ aude cuvântul meu și crede în cel ce m‐a trimis pe mine, are viață veșnică și nu vine la judecată, ciⓑ a trecut din moarte la viață.
5:25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul și acum este când morțiiⓒ vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi, vor trăi.
5:26 Căci după cum Tatăl are viață în sine însuși, astfel a dat și Fiului să aibă viață în sine însuși.
5:27 Și i‐aⓓ dat putere ca să facă judecată, pentru căⓔ este Fiu al omului.
5:28 Nu vă minunați de aceasta, căci vine ceasul când toți care sunt în morminte vor auzi glasul lui.
5:29 Șiⓕ cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ceⓖ au făptuit cele rele, spre învierea judecății.
5:30 Euⓗ nu pot face nimic de la mine însumi; judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, căci nuⓘ caut voia mea, ci voia celui ce m‐a trimis.
1 Corinteni
15:47 Cel dintâi omⓔ este din pământⓕ, țărână, al doilea om este dinⓖ cer.
15:48 Cum este cel ce este țărână, astfel sunt și cei ce sunt țărână, și cumⓗ este cel ceresc astfel sunt și cei cerești.
15:49 Și după cumⓘ am purtat chipul celui ce este țărână, vomⓙ purta și chipul celui ceresc.
15:50 Însă zic aceasta, fraților: carneaⓚ și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.
15:51 Iată, vă spun o taină; nuⓛ toți vom adormi, darⓜ toți vom fi schimbați,
15:52 într‐o clipă, într‐o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbițăⓝ; căci trâmbița va suna și morții se vor scula fără putrezire și noi vom fi schimbați.
15:53 Căci trebuie ca acest trupⓞ supus putrezirii să îmbrace neputrezirea și muritorul acesta să îmbrace nemurirea.
15:54 Dar când trupul acesta supus putrezirii va îmbrăca neputrezirea și muritorul acesta va îmbrăca nemurirea, atunci se va întâmpla cuvântul care este scris: Moarteaⓟ a fost înghițită în biruință.
15:55 Unde îți este, moarteⓠ, biruința? Unde îți este, moarte, boldul?
15:56 Boldul morții este păcatul și putereaⓡ păcatului este legea.
15:57 Darⓢ mulțumită fie lui Dumnezeu, care ne dă biruințaⓣ prin Domnul nostru Isus Hristos.
1 Tesaloniceni
4:13 Nu voim să nu știți, fraților, despre cei adormiți, caⓖ să nu vă întristați ca și ceilalți careⓗ n‐au nădejde.
4:14 Căci dacăⓘ credem că Isus a murit și a înviat, așa și Dumnezeu va aduce împreună cu el peⓙ cei adormiți prin Isus.
4:15 Căci vă spunem aceasta prinⓚ Cuvântul Domnului: că noi ceiⓛ vii, cei ce rămânem până la venirea Domnului, nu vom întrece nicidecum pe cei adormiți.
4:16 Pentru că însuși Domnulⓜ cu o strigare, cu glasul arhanghelului și cu trâmbițaⓝ lui Dumnezeu, se va pogorî din cer; și cei morțiⓞ în Hristos vor învia întâi.
4:17 Apoiⓟ noi cei vii, cei ce rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei spre întâmpinarea Domnului înⓠ văzduh: și astfel vomⓡ fi totdeauna cu Domnul.
