5:21 Și când au auzit aceasta, au intrat în revărsat de zori în Templu și‐i învățau. Și a venit mareleⓡ preot și cei împreună cu el și au chemat împreună sinedriul și toată bătrânimea copiilor lui Israel și au trimis la închisoare ca să fie aduși.
5:22 Dar slujitorii care au venit nu i‐au găsit în temniță și s‐au întors și au dat de știre,
5:23 zicând: Închisoarea am găsit‐o încuiată cu toată tăria și pe păzitori, stând la uși, dar când am deschis n‐am găsit pe nimeni înăuntru.
5:24 Și când au auzit cuvintele acestea, căpitanulⓢ Templului și mai marii preoților erau în nedumerire despre ei, ce să fie aceasta.
5:25 Și un oarecare a venit și le‐a dat de știre: Iată bărbații pe care i‐ați pus în temniță sunt în Templu și învață poporul.
5:26 Atunci căpitanul a plecat cu slujitorii și i‐a adus nu cu silă, căciⓣ se temeau de popor ca să nu‐i omoare cu pietre.
5:27 Și când i‐au adus, i‐au pus în sinedriu. Și marele preot i‐a întrebat,
5:28 zicând: Cuⓤ poruncă v‐am poruncit să nu‐i învățați în numele acesta, și iată, ați umplut Ierusalimul de învățătura voastră și voiți să aducețiⓥ aspura noastră sângeleⓦ omului acestuia.
5:29 Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis: Trebuieⓧ să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni.
5:30 Dumnezeulⓨ părinților noștri a sculat pe Isus, pe care voi l‐ați omorât cu mâinile voastre, atârnându‐lⓩ pe un lemn.
5:31 Pe elⓐ Dumnezeu l‐a înălțat prin dreapta sa, Domnitorⓑ și Mântuitorⓒ, ca săⓓ dea pocăință lui Israel și iertare de păcate.
5:32 Și noiⓔ suntem martori ai acestor graiuri, precum și Duhul Sfânt, peⓕ care l‐a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.
5:33 Iar ei cândⓖ au auzit aceasta, îi tăia la inimă și se sfătuiau să‐i omoare.
6:14 Oamenii deci când au văzut semnul pe care l‐a făcut, ziceau: Acesta este cu adevărat proroculⓕ care vine în lume.
6:15 Isus deci cunoscând că au de gând să vină și să‐l ia cu sila ca să‐l facă împărat, s‐a tras iarăși la o parte în munte el singur.
6:16 Și cândⓖ s‐a făcut seară, ucenicii săi s‐au pogorât la mare.
6:17 Și au intrat în corabie și treceau dincolo de mare la Capernaum. Și se făcuse întuneric acum și Isus încă nu venise la ei.
6:18 Și marea s‐a întărâtat pentru că sufla un vânt mare.
6:19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Isus umblând pe mare și apropiindu‐se de corabie și s‐au temut.
6:20 Iar el le zice: Eu sunt, nu vă temeți.
6:21 Voiau deci să‐l ia în corabie și îndată corabia a ajuns la pământul la care mergeau.
6:22 A doua zi gloata care stătea dincolo de mare a văzut că nu fusese altă corăbioară acolo decât una și că Isus nu intrase în corabie cu ucenicii săi, ci ucenicii lui plecaseră singuri.
6:23 (Dar alte corăbioare de la Tiberiada veniseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce mulțumise Domnul).
6:24 Când a văzut deci gloata că Isus nu este acolo, nici ucenicii lui, au intrat în corăbioare și au venit la Capernaum căutând pe Isus.
6:25 Și când l‐au găsit dincolo de mare, i‐au zis: Rabi, când ai ajuns aici?
6:26 Isus le‐a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mă căutați nu pentru că ați văzut semnele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‐ați săturat.
6:27 Lucrați nu pentruⓗ mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viață veșnică, pe care v‐o va da Fiul omului; căci peⓘ el Tatăl, Dumnezeu, l‐a pecetluit.