3:21 Preaiubițilorⓐ, dacă inima noastră nu ne osândește, avemⓑ îndrăzneală la Dumnezeu.
3:22 Și oriceⓒ cerem, primim de la el, pentru că păzim poruncile lui șiⓓ facem cele plăcute înaintea lui.
3:23 Șiⓔ aceasta este porunca lui, ca să credem în numele Fiului său Isus Hristos și săⓕ ne iubim unii pe alții, după cumⓖ ne‐a dat poruncă.
3:24 Și cineⓗ păzește poruncile lui rămâne în el, și el în elⓘ; șiⓙ prin aceasta cunoaștem că el rămâne în noi, prin Duhul pe care ni l‐a dat.
4:1 Preaiubițilorⓚ, nu credeți orice duh, ciⓛ cercați duhurile dacă sunt din Dumnezeu, fiindcă mulțiⓜ proroci mincinoși au ieșit în lume.
4:2 Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: oriceⓝ duh care mărturisește pe Isus Hristos venit în carne este din Dumnezeu.
4:3 Și oriceⓞ duh care nu mărturisește pe Isus nu este din Dumnezeu și acesta este al lui antihrist, despre care ați auzit că vine și acum chiarⓟ este în lume.
4:4 Voiⓠ sunteți din Dumnezeu, copilașilor, și i‐ați biruit, pentru că cel ce este în voi este mai mare decât celⓡ ce este în lume.
4:5 Eiⓢ sunt din lume; pentru aceea vorbesc ca din lume și lumeaⓣ îi ascultă.
4:6 Noi suntem din Dumnezeu; cineⓤ cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhulⓥ adevărului și duhul rătăcirii.
4:20 Dacăⓟ zice cineva: Iubesc pe Dumnezeu, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său pe care l‐a văzut, nu poate iubi pe Dumnezeu peⓠ care nu l‐a văzut.
4:21 Și avem această poruncăⓡ de la el, că cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.
5:1 Oricine care credeⓢ că Isusⓣ este Hristosul este născutⓤ din Dumnezeu, șiⓥ oricine care iubește pe cel ce a născut, iubește și pe cel născut din el.
5:2 Prin aceasta cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu, când iubim pe Dumnezeu și facem poruncile lui.
5:3 Căciⓦ iubirea lui Dumnezeu este aceasta: să păzim poruncile lui; șiⓧ poruncile lui nu sunt grele.
5:4 Pentru că oriceⓨ este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră.
5:5 Cine este cel ce biruiește lumea, dacă nu cel ceⓩ crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
5:6 Acesta este cel ce a venit prinⓐ apă și sânge, adică Isus Hristos; nu în apă numai, ci în apă și în sânge,
5:7 și Duhulⓑ este cel ce mărturisește, fiindcă Duhul este adevărul.
5:8 Pentru că sunt trei care mărturisesc: Duhul și apa și sângele; și aceștia trei se învoiesc într‐o singură mărturie.
5:9 Dacă primim mărturiaⓒ oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, pentru căⓓ mărturia lui Dumnezeu este aceasta că a mărturisit despre Fiul său.
5:10 Cineⓔ crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în sine însuși; cine nu crede pe Dumnezeu, l‐aⓕ făcut mincinos, pentru că n‐a crezut în mărturia pe care a mărturisit‐o Dumnezeu despre Fiul său.
5:11 Șiⓖ aceasta este mărturia: că Dumnezeu ne‐a dat viața veșnică șiⓗ această viață este în Fiul său.
5:12 Cineⓘ are pe Fiul, are viața; cine n‐are pe Fiul lui Dumnezeu, n‐are viața.
5:13 V‐am scris acesteaⓙ caⓚ să știți că aveți viață veșnică, voi care credeți în numele Fiului lui Dumnezeu.
5:14 Și aceasta este îndrăzneala pe care o avem la el: că dacăⓛ cerem ceva după voia lui, ne ascultă.
5:15 Și dacă știm că ne ascultă orice cerem, știm că avem cererile pe care le‐am cerut de la el.
5:16 Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind cu un păcat care nu este spre moarte, va cere și Dumnezeu ⓜ îi va da viața pentru cei ce nu păcătuiesc spre moarte. Esteⓝ un păcat spre moarte; nuⓞ zic ca să facă cerere pentru păcatul acela.
5:17 Oriceⓟ nedreptate este păcat și este un păcat care nu este spre moarte.
5:18 Știm că oricineⓠ care a fost născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci cel ce a fost născut din Dumnezeu se păzeșteⓡ pe sine însuși și cel rău nu‐l atinge.
5:19 Știm că suntem din Dumnezeu și lumea întreagăⓢ zace în cel rău.
5:20 Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne‐aⓣ dat pricepere ca săⓤ cunoaștem pe Cel adevărat, și suntem în Cel adevărat, adică în Fiul său Isus Hristos; elⓥ este adevăratul Dumnezeuⓦ și viața veșnică.
5:21 Copilașilor, păziți‐văⓧ de idoli.
14:43 Șiⓢ îndată pe când vorbea el încă, vine Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o gloată cu săbii și ciomege, de la mai marii preoților și de la cărturari și de la bătrâni.
14:44 Și cel ce avea să‐l dea prins le dăduse un semn învoit zicând: Pe care îl voi săruta, acela este; apucați‐l și duceți‐l cu pază bună.
14:45 Și când a venit, îndată s‐a apropiat de el și zice: Rabi! Și l‐a sărutat mult.
14:46 Iar ei au pus mâinile pe el și l‐au apucat.
14:47 Iar unul din cei ce stăteau lângă el a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea.
14:48 Și Isusⓣ a răspuns și le‐a zis: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți?
14:49 În fiecare zi eram la voi învățându‐vă în Templu și nu m‐ați apucat. Dar aceasta se face ca săⓤ se împlinească scripturile.
14:50 Șiⓥ toți l‐au lăsat și au fugit.
14:51 Și un tânăr oarecare îl urma, având aruncată pe el o învelitoare de in, pe trupul gol; și ei îl apucă.
14:52 Dar el a lăsat învelitoarea de in și a fugit gol.
14:53 Și au dus peⓦ Isus la marele preot. Și toți mai marii preoților și bătrânii și cărturarii se adună lângă el.
14:54 Și Petru l‐a urmat de departe până înăuntru în curtea marelui preot și ședea împreună cu slujitorii și se încălzea la lumina focului.
14:55 Iar mai marii preoțilorⓧ și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să‐l omoare și nu aflau.
14:56 Căci mulți mărturiseau mincinos împotriva lui și mărturiile lor nu se potriveau.
14:57 Și unii s‐au sculat și mărturiseau mincinos împotriva lui zicând:
14:58 Noi l‐am auzit zicând: Euⓨ voi dărâma Templul acesta care este făcut de mâini și în trei zile voi zidi altul nefăcut de mâini.
14:59 Și nici așa nu se potrivea mărturia lor.
14:60 Șiⓩ marele preot s‐a sculat în mijloc și a întrebat pe Isus zicând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?
14:61 Dar elⓐ tăcea și n‐a răspuns nimic. Mareleⓑ preot iarăși l‐a întrebat și‐i zice: Tu ești Hristosul, Fiul celui Binecuvântat?
14:62 Iar Isus a zis: Eu sunt: șiⓒ veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii și venind cu norii cerului.
14:63 Iar marele preot și‐a sfâșiat hainele și zice: Ce mai avem trebuință de martori?
14:64 Ați auzit hula, ce vi se pare? Iar ei toți l‐au osândit că este vinovat de moarte.
14:65 Și unii au început să‐l scuipe și să‐i acopere fața și să‐l pălmuiască și să‐i zică: Proorocește! Și slujitorii l‐au primit în bătăi.
14:66 Și peⓓ când era Petru jos în curte, vine una dintre slujnicile marelui preot,
14:67 și văzând pe Petru încălzindu‐se, se uită la el și zice: Și tu erai cu Nazarineanul, cu Isus.
14:68 Dar el a tăgăduit zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară în curtea dinainte. Și a cântat cocoșul.
14:69 Șiⓔ slujnica l‐a văzut și a început să zică iarăși celor ce stăteau acolo: Acesta este unul dintre ei.
14:70 Dar el iar a tăgăduit. Și pesteⓕ puțin cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: Cu adevărat ești unul dintre ei; căciⓖ ești și Galileean.
14:71 Iar el a început să blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta de care vorbiți.
14:72 Și îndatăⓗ cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul cum îi zisese Isus: Mai înainte de a cânta cocoșul de două ori mă vei tăgădui de trei ori. Și gândindu‐se la aceasta, plângea.
15:1 Și îndată dimineațaⓘ mai marii preoților cu bătrânii și cărturarii și tot sinedriul au ținut sfat și au legat pe Isus și l‐au dus și l‐au dat lui Pilat.
15:1 Și îndată dimineațaⓘ mai marii preoților cu bătrânii și cărturarii și tot sinedriul au ținut sfat și au legat pe Isus și l‐au dus și l‐au dat lui Pilat.
15:2 Și Pilatⓙ l‐a întrebat: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el răspunzându‐i zice: Tu zici.
15:3 Și mai marii preoților îl învinuiau de multe.
15:4 Iar Pilatⓚ iarăși l‐a întrebat zicând: Nu răspunzi nimic? Iată de câte te învinuiesc ei.
15:5 Iar Isusⓛ n‐a mai răspuns nimic încât Pilat se mira.
15:6 Iar laⓜ sărbătoare le dădea drumul la un închis pe care‐l cereau de la el.
15:7 Și era unul numit Baraba închis împreună cu cei răsculați care făcuseră un omor în răscoală.
15:8 Și gloata s‐a suit și a început să‐i ceară să facă cum le făcea întotdeauna.
15:9 Iar Pilat a răspuns zicându‐le: Voiți să vă dau drumul Împăratului iudeilor?
15:10 Căci cunoștea că mai marii preoților din pizmă îl dăduseră prins.
15:11 Dar mai marii preoțilorⓝ au ațâțat gloata ca să le dea drumul mai bine lui Baraba.
15:12 Iar Pilat a răspuns iarăși și le‐a zis: Dar ce voiți să fac eu cu cel pe care îl numiți Împăratul iudeilor?
15:13 Și ei iarăși au strigat: Răstignește‐l.
15:14 Iar Pilat le zicea: Dar ce rău a făcut? Dar ei mai tare au strigat: Răstignește‐l.
15:15 Iar Pilatⓞ voind să facă pe plac gloatei, a dat drumul lui Baraba pentru ei și pe Isus, după ce l‐a biciuit, l‐a dat ca să fie răstignit.
9:33 Șiⓝ au venit la Capernaum. Și când era în casă, i‐a întrebat: Ce vă chibzuiați pe cale?
9:34 Dar ei tăceau; căci pe cale se chibzuiseră între ei cine să fie mai mare.
9:35 Și a șezut jos și a chemat pe cei doisprezece și le zice: Dacă voiește vreunulⓞ să fie întâi, va fi cel din urmă din toți și slujitor al tuturor.
9:36 Și a luatⓟ un copilaș și l‐a pus în mijlocul lor și după ce l‐a îmbrățișat, le‐a zis:
9:37 Oricine va primi pe unul din astfel de copilași în numele meu, mă primește pe mine; și oricineⓠ mă primește pe mine, nu mă primește pe mine, ci pe cel ce m‐a trimis pe mine.
9:38 Ioanⓡ i‐a zis: Învățătorule, noi am văzut pe unul care scoate afară draci în numele tău, și l‐am oprit, pentru că nu ne urma.
9:39 Iar Isus i‐a zis: Nu‐l opriți; căciⓢ nu este nimeni care va face o putere în numele meu și va putea numaidecât să vorbească rău de mine.
9:40 Căci cineⓣ nu este împotriva noastră, este pentru noi;
9:41 căciⓤ oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele meu pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‐și va pierde răsplata.
4:14 Având deci un mare preotⓙ careⓚ a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, săⓛ ne ținem bine mărturisirea.
4:15 Căci n‐avemⓜ un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit înⓝ toate asemenea nouă, darⓞ fără păcat.
4:16 Deci săⓟ ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.
5:1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezatⓠ pentru oameni înⓡ cele către Dumnezeu, caⓢ să aducă daruri și jertfe pentru păcate,
5:2 careⓣ poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă șiⓤ el însuși este împresurat de slăbiciune.
5:3 Și din pricinaⓥ acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine.
5:4 Și nimeniⓦ nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaronⓧ.
5:5 Așaⓨ și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiulⓩ meu, eu azi te‐am născut.
5:6 După cum zice și în alt loc: Tuⓐ ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
