10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos.
10:11 Euⓟ sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi.
10:12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasăⓠ oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie.
10:13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi.
10:14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe aleⓡ mele și ale mele mă cunosc,
10:15 cumⓢ mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; șiⓣ îmi pun viața pentru oi.
10:16 Am și alteⓤ oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu șiⓥ va fi o singură turmă, un singur păstor.
2:8 Luați seamaⓣ ca nu cumva să fie cineva care vă răpește prin filosofie și amăgire deșartă, potrivit datineiⓤ oamenilor, potrivit începuturilor nedesăvârșite ale lumiiⓥ și nu potrivit lui Hristos.
2:9 Pentru că în elⓦ locuiește toată plinătatea Dumnezeirii, trupește,
2:10 și sunteți depliniⓧ în el, careⓨ este capul oricărei domniiⓩ și stăpâniri,
2:11 în care și ați fost tăiați împrejurⓐ cu o tăiere împrejur nefăcută de mână, în dezbrăcareaⓑ trupului cărnii, în tăierea împrejur a lui Hristos,
2:12 fiind înmormântațiⓒ împreună cu el în botez, în care ați fost și sculațiⓓ împreună cu el prin credințaⓔ în lucrarea lui Dumnezeu careⓕ l‐a sculat dintre cei morți.
2:20 Și păstorii s‐au întors slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, întocmai cum li se vorbise.
2:21 Și cândⓙ s‐au împlinit opt zile ca să‐l taie împrejur, i‐au și pus numele ISUS,ⓚ nume care a fost pus de înger mai înainte de a fi el zămislit în pântece.
2:40 Șiⓩ copilul creștea și se întărea umplându‐se de înțelepciune: și harul lui Dumnezeu era peste el.
2:41 Și părinții lui se duceau înⓐ fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui.
2:42 Și când a fost de doisprezece ani, s‐au suit după datina sărbătorii.
2:43 Și după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau ei, băiatul Isus a rămas în Ierusalim și părinții lui n‐au știut.
2:44 Dar socotind că este în ceata de călători, au venit cale de o zi și‐l căutau printre rude și cunoscuți.
2:45 Și fiindcă nu l‐au aflat, s‐au întors la Ierusalim căutându‐l.
2:46 Și a fost așa: după trei zile, l‐au găsit în Templu șezând în mijlocul învățătorilor și ascultându‐i și întrebându‐i:
2:47 Și toți care‐l auzeau erau uimițiⓑ de priceperea și de răspunsurile lui.
2:48 Și când l‐au văzut, au rămas mirați și mama lui i‐a zis: Copile, pentru ce ne‐ai făcut așa? Iată tatăl tău și eu, necăjiți, te căutam.
2:49 Și el le‐a zis: Cum se face că m‐ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu înⓒ cele ale Tatălui meu?
2:50 Și eiⓓ n‐au priceput vorba pe care le‐a spus‐o.
2:51 Și el s‐a pogorât cu ei și a venit la Nazaret; și le era supus. Și mama lui păstraⓔ toate vorbele acestea în inima ei.
2:52 Și Isus înaintaⓕ în înțelepciune și statură și în har la Dumnezeu și la oameni.
6:17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi șiⓠ o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.
6:18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.
6:19 Și toată gloata căutaⓡ să‐l atingă pentru că o putere ieșeaⓢ din el și‐i vindeca pe toți.
6:20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericițiⓣ sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
6:21 Fericițiⓤ sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericițiⓥ sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.
6:22 Fericițiⓦ sunteți voi când vă vor urî oamenii și când văⓧ vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
6:23 Bucurați‐văⓨ în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la felⓩ făceau părinții lor cu prorocii.
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.