Evrei
1:1 După ce a vorbit de demult în multe părțiⓐ și în multe chipuri părinților în proroci,
1:2 la sfârșitulⓑ acestor zile Dumnezeu ne‐a vorbitⓒ în Fiu, pe careⓓ l‐a pus moștenitor al tuturor, prinⓔ care a făcut și veșniciile;
1:3 careⓕ fiind strălucirea slavei lui și întipăritura Ființei lui și ținândⓖ toate cu cuvântul puterii sale, după ce a făcutⓗ curățirea păcatelor, a șezutⓘ la dreapta Măreției în cele de sus,
1:4 fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii cu cât aⓙ moștenit un nume mai deosebit decât ei.
1:5 Căci cărui dintre îngeri a zis vreodată: Tu ești Fiulⓚ meu, eu azi te‐am născut? Și iarăși: Euⓛ îi voi fi Tată și el îmi va fi Fiu?
1:6 Și, când aduce iarăși în pământ locuit pe Întâiul născutⓜ, zice: Și toțiⓝ îngerii lui Dumnezeu să se închine lui.
1:7 Și despre îngeri zice: Cel ce faceⓞ pe îngerii săi vânturi și pe slujitorii săi o pară de foc.
1:8 Iar despre Fiul zice: Scaunulⓟ tău de domnie, Dumnezeule, este în veacul veacului, și toiagul dreptății este toiagul împărăției tale.
1:9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul tău te‐aⓠ uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii tăi.
1:10 Și: Tu, Doamne, laⓡ început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrările mâinilor tale;
1:11 eleⓢ vor pieri, dar tu rămâi mereu și toate se vor învechi ca o haină.
1:12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină: dar tu ești același și anii tăi nu se vor împuțina.
1:10 Și: Tu, Doamne, laⓡ început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrările mâinilor tale;
1:11 eleⓢ vor pieri, dar tu rămâi mereu și toate se vor învechi ca o haină.
1:12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină: dar tu ești același și anii tăi nu se vor împuțina.
1:13 Și despre care dintre îngeri a zis vreodată: Șeziⓣ la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale?
1:14 Nu sunt ei oareⓤ toți duhuri slujitoare trimise spre slujbă pentru cei ce au să moșteneascăⓥ mântuirea?
2:1 De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele.
2:2 Căci dacă cuvântul vorbitⓦ prin îngeri a fost neclintit și oriceⓧ abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire,
2:3 cumⓨ vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, careⓩ luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, aⓐ fost întărită față de noi de cei ce au auzit,
2:11 Căci și celⓠ ce sfințește și cei ce suntⓡ sfințiți, toți sunt dintr‐unul; din care pricină nu seⓢ rușinează să‐i numească frați,
2:12 zicând: Voi vestiⓣ numele tău fraților mei, în mijlocul adunării îți voi cânta laudă.ⓤ
2:13 Și iarăși: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată‐măⓥ, eu și copiii pe careⓦ mi i‐a dat Dumnezeu.
2:14 Deci, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, șiⓧ el în chip asemănător a luat parte la ele, caⓨ prin moarte să desființeze pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul,
2:15 și să izbăvească pe toți cei ce de frica morțiiⓩ erau ținuți toată viața în robie.
2:16 Căci negreșit nu de îngeri se îngrijește el, ci de sămânța lui Avraam se îngrijește.
2:17 De aceea trebuia ca în toate să fie făcut asemeneaⓐ fraților, ca să fie un mare preot milosⓑ și credincios în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului.
2:18 Căciⓒ în ceea ce a suferit, fiind el însuși ispitit, poate să ajute celor ce sunt ispitiți.
1:1 După ce a vorbit de demult în multe părțiⓐ și în multe chipuri părinților în proroci,
1:2 la sfârșitulⓑ acestor zile Dumnezeu ne‐a vorbitⓒ în Fiu, pe careⓓ l‐a pus moștenitor al tuturor, prinⓔ care a făcut și veșniciile;
1:3 careⓕ fiind strălucirea slavei lui și întipăritura Ființei lui și ținândⓖ toate cu cuvântul puterii sale, după ce a făcutⓗ curățirea păcatelor, a șezutⓘ la dreapta Măreției în cele de sus,
1:4 fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii cu cât aⓙ moștenit un nume mai deosebit decât ei.
1:5 Căci cărui dintre îngeri a zis vreodată: Tu ești Fiulⓚ meu, eu azi te‐am născut? Și iarăși: Euⓛ îi voi fi Tată și el îmi va fi Fiu?
1:6 Și, când aduce iarăși în pământ locuit pe Întâiul născutⓜ, zice: Și toțiⓝ îngerii lui Dumnezeu să se închine lui.
1:7 Și despre îngeri zice: Cel ce faceⓞ pe îngerii săi vânturi și pe slujitorii săi o pară de foc.
1:8 Iar despre Fiul zice: Scaunulⓟ tău de domnie, Dumnezeule, este în veacul veacului, și toiagul dreptății este toiagul împărăției tale.
1:9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul tău te‐aⓠ uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii tăi.
1:10 Și: Tu, Doamne, laⓡ început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrările mâinilor tale;
1:11 eleⓢ vor pieri, dar tu rămâi mereu și toate se vor învechi ca o haină.
1:12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină: dar tu ești același și anii tăi nu se vor împuțina.
Evanghelia după Matei
1:18 Iar naștereaⓠ lui Isus Hristos a fost așa. Când era logodită mama sa Maria cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, ea s‐a aflat având în pântece din Duhul Sfântⓡ.
1:19 Dar Iosif, bărbatul ei, fiind un om drept și nevoind s‐o dea în vileagⓢ, și‐a pus de gând s‐o lase în ascuns.
1:20 Dar pe când cugeta el acestea, iată un înger al Domnului i s‐a arătat în vis, zicând: Iosife, fiu al lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s‐a zămislitⓣ în ea este din Duhul Sfânt.
1:21 Și ea va nașteⓤ un fiu și‐i vei pune numele Isus, căci elⓥ va mântui pe poporul său de păcatele lor.
1:22 Iar toate acestea s‐au făcut ca să se împlinească ce s‐a spus de Domnul prin prorocul care zice:
1:23 Iatăⓦ fecioara va avea în pântece și va naște un fiu, și‐i vor pune numele Emanuil, care este tălmăcit: Dumnezeu este cu noi.
1:24 Și după ce s‐a deșteptat Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului și a luat la el pe nevasta sa.
1:25 Și n‐a cunoscut‐o până ce ea a născut un fiuⓧ: și el i‐a pus numele Isus.
2:1 Și după ce s‐a născutⓨ Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele lui Irod împăratul, iată niște magi de la răsăritⓩ au venit la Ierusalim,
2:2 zicând: Undeⓐ este cel ce s‐a născut Împărat al iudeilor? Căci i‐am văzut steauaⓑ în răsărit și am venit să ne închinăm lui.
2:3 Și când a auzit aceasta împăratul Irod, s‐a tulburat și tot Ierusalimul cu el.
2:4 Și adunând împreună pe toți mai marii preoțilorⓒ șiⓓ cărturarii poporului, a cercetatⓔ de la ei unde era să se nască Hristosul.
2:5 Și ei i‐au zis: În Betleemul din Iudeea căci așa este scris prin prorocul:
2:6 Și tu, Betleemeⓕ, pământ al lui Iuda, nicidecum nu ești cel mai mic între povățuitorii lui Iuda: căci din tine va ieși un povățuitor, care va pașteⓖ pe poporul meu Israel.
2:7 Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat de la ei cu de‐amănuntul în ce vreme s‐a arătat steaua.
2:8 Și i‐a trimis la Betleem și a zis: Duceți‐vă, cercetați cu de‐amănuntul despre prunc și când îl veți afla, dați‐mi de știre ca să vin și eu să mă închin lui.
2:9 Și ei, ascultând pe împăratul, au plecat. Și iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor până a venit și a stat deasupra unde era pruncul.
2:10 Și când au văzut steaua, s‐au bucurat cu bucurie foarte mare.
2:11 Și au venit în casă și au văzut pe prunc cu Maria, mama lui, și au căzut jos și i s‐au închinat. Și deschizându‐și vistieriile, i‐au adusⓗ daruri: aur și tămâie și smirnă.
2:12 Și fiind înștiințați de Dumnezeu prin visⓘ să nu se întoarcă la Irod, s‐au dus pe altă cale în țara lor.
2:13 Și când au plecat, iată un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală‐te, ia pruncul și pe mama lui și fugi în Egipt și fii acolo până îți voi spune: căci Irod are să caute pe prunc ca să‐l piardă.
2:14 Și s‐a sculat și a luat pe prunc și pe mama lui noaptea și a plecat în Egipt.
2:15 Și a fost acolo până la moartea lui Irod: ca să se împlinească ce s‐a spus de Domnul prin prorocul care zice: Am chemat pe fiul meuⓙ din Egipt.
2:16 Atunci Irod, când a văzut că a fost luat în râs de magi, s‐a mâniat foarte tare și a trimis și a ucis pe toți copiii de parte bărbătească care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de la doi ani și mai jos, după vremea pe care o aflase cu de‐amănuntul de la magi.
2:17 Atunci s‐a împlinit ce s‐a spus prin Ieremiaⓚ prorocul care zice:
2:18 Un glas s‐a auzit în Rama, plângere și tânguire multă: Rahela plângând pe copiii ei și nu voia să fie mângâiată pentru că nu sunt.
2:19 Și după ce a murit Irod, iată, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt,
2:20 zicând: Scoală‐te, ia pruncul și pe mama lui și du‐te în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau sufletul pruncului.
2:21 Iar el s‐a sculat și a luat pruncul și pe mama lui și a intrat în țara lui Israel.
2:22 Dar când a auzit că Arhelau domnește peste Iudeea în locul tatălui său Irod, s‐a temut să plece acolo; și fiind înștiințat de Dumnezeu în vis, s‐a dus în părțileⓛ Galileei.
2:23 Și a venit și s‐a așezat într‐o cetate zisăⓜ Nazaret, ca să se împlinească ce s‐a spusⓝ prin proroci că se va chema Nazarinean.
Galateni
3:23 Și noi mai înainte de a veni credința eram păziți sub lege, ca închiși pentru credința care avea să fie descoperită.
3:24 Încât legeaⓒ s‐a făcut îndrumătorul nostru spre Hristos, caⓓ să fim îndreptățiți din credință.
3:25 Iar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător.
3:26 Căci toțiⓔ sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus.
3:27 Căciⓕ câți dintre voi ați fost botezați pentru Hristos v‐ați îmbrăcat cuⓖ Hristos.
3:28 Nuⓗ este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este parte bărbătească și parte femeiască: căci toți sunteți unaⓘ în Hristos Isus.
3:29 Iar dacăⓙ sunteți ai lui Hristos, sunteți deci sămânța lui Avraam, moștenitoriⓚ potrivit făgăduinței.
Evanghelia după Luca
2:1 Și a fost așa: În zilele acelea a ieșit o poruncă de la Cezarul August ca să se înscrie tot pământul locuit.
2:2 Aceastaⓤ a fost cea dintâi înscriere făcută pe când era Quirinius dregător al Siriei.
2:3 Și toți se duceau ca să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
2:4 Și s‐a suit și Iosif din Galileea, din cetateaⓥ Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru căⓦ el era din casa și familia lui David;
2:5 ca să se înscrie cu Maria, care era logodităⓧ cu el, ea fiind grea.
2:6 Și a fost așa: Pe când erau ei acolo, s‐au împlinit zilele ca să nască ea.
2:7 Și aⓨ născut pe fiul ei întâi născut și l‐a înfășat în scutece și l‐a culcat într‐o iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de poposire.
2:8 Și în acel ținut erau niște păstori stând afară în câmp și păzind strajă noaptea la turma lor.
2:9 Și un înger al Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și eiⓩ s‐au temut cu teamă mare.
2:10 Și îngerul le‐a zis: Nu vă temeți căci iată, vă aduc o veste bună de bucurie mare care va fi laⓐ tot poporul.
2:11 Căci vi s‐a născut astăziⓑ în cetatea lui David un Mântuitorⓒ careⓓ este Hristos Domnul.
2:12 Și acesta vă este semnul: Veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într‐o iesle.
2:13 Șiⓔ deodată a fost cu îngerul o mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu și zicând:
2:14 Slavăⓕ lui Dumnezeu în cele preaînalte și pe pământ pace,ⓖ în oameni bună plăcereⓗ.
2:15 Și a fost așa: când s‐au dus îngerii de la ei în cer, păstorii au zis unii către alții: Să mergem dar până la Betleem și să vedem vorba aceasta care s‐a întâmplat pe care ne‐a făcut‐o cunoscut Domnul.
2:16 Și au venit grăbindu‐se și au găsit pe Maria și pe Iosif și pe prunc culcat in iesle.
2:17 Și când l‐au văzut, au făcut cunoscut vorba care li se spusese despre copilul acesta.
2:18 Și toți cei ce au auzit se mirau de cele vorbite lor de către păstori.
2:19 Dar Mariaⓘ păstra toate vorbele acestea, cumpănindu‐le în inima ei.
2:20 Și păstorii s‐au întors slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, întocmai cum li se vorbise.
2:1 Și a fost așa: În zilele acelea a ieșit o poruncă de la Cezarul August ca să se înscrie tot pământul locuit.
2:2 Aceastaⓤ a fost cea dintâi înscriere făcută pe când era Quirinius dregător al Siriei.
2:3 Și toți se duceau ca să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
2:4 Și s‐a suit și Iosif din Galileea, din cetateaⓥ Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru căⓦ el era din casa și familia lui David;
2:5 ca să se înscrie cu Maria, care era logodităⓧ cu el, ea fiind grea.
2:6 Și a fost așa: Pe când erau ei acolo, s‐au împlinit zilele ca să nască ea.
2:7 Și aⓨ născut pe fiul ei întâi născut și l‐a înfășat în scutece și l‐a culcat într‐o iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de poposire.
2:8 Și în acel ținut erau niște păstori stând afară în câmp și păzind strajă noaptea la turma lor.
2:9 Și un înger al Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și eiⓩ s‐au temut cu teamă mare.
2:10 Și îngerul le‐a zis: Nu vă temeți căci iată, vă aduc o veste bună de bucurie mare care va fi laⓐ tot poporul.
2:11 Căci vi s‐a născut astăziⓑ în cetatea lui David un Mântuitorⓒ careⓓ este Hristos Domnul.
2:12 Și acesta vă este semnul: Veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într‐o iesle.
2:13 Șiⓔ deodată a fost cu îngerul o mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu și zicând:
2:14 Slavăⓕ lui Dumnezeu în cele preaînalte și pe pământ pace,ⓖ în oameni bună plăcereⓗ.
2:15 Și a fost așa: când s‐au dus îngerii de la ei în cer, păstorii au zis unii către alții: Să mergem dar până la Betleem și să vedem vorba aceasta care s‐a întâmplat pe care ne‐a făcut‐o cunoscut Domnul.
2:16 Și au venit grăbindu‐se și au găsit pe Maria și pe Iosif și pe prunc culcat in iesle.
2:17 Și când l‐au văzut, au făcut cunoscut vorba care li se spusese despre copilul acesta.
2:18 Și toți cei ce au auzit se mirau de cele vorbite lor de către păstori.
2:19 Dar Mariaⓘ păstra toate vorbele acestea, cumpănindu‐le în inima ei.
2:20 Și păstorii s‐au întors slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, întocmai cum li se vorbise.
