10:35 Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire.
10:36 Căciⓙ aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luațiⓚ cu voi făgăduința.
10:37 Căci încăⓛ puțin, foarte puțin, cel ceⓜ vine va veni și nu va întârzia;
10:38 Dar dreptulⓝ meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el.
10:39 Dar noi nu suntem ai dării înapoiⓞ spre pieire, ci ai credințeiⓟ, spre dobândirea sufletului.
11:1 Iar credința este încredințarea despre celeⓠ nădăjduite, o dovadă despre lucrurile ce nu sunt văzute.
11:2 Căciⓡ prin ea au căpătat mărturie bătrânii.
11:3 Prin credință pricepem că veacurileⓢ au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât ceea ce este văzut n‐a fost făcut din cele ce se arată.
11:4 Prin credință Abelⓣ a adus lui Dumnezeu o mai bună jertfă decât Cain, prin care a primit mărturia că este drept, Dumnezeu mărturisind în privința darurilor lui; și prin ea el deși a murit vorbește încă.ⓤ
11:5 Prin credință Enohⓥ a fost strămutat ca să nu vadă moartea și n‐a fost aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase. Căci mai înainte de strămutarea sa a primit mărturia că a plăcut lui Dumnezeu:
11:6 Și fără credință nu este cu putință a‐i plăcea; pentru că cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că este răsplătitorul celor ce‐l caută.
11:7 Prin credință Noeⓦ, după ce a fost înștiințat de Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, fiind cuprins de o teamă sfântă, aⓧ pregătit o corabie pentru mântuirea casei sale, prin care a osândit lumea și s‐a făcut moștenitor al dreptățiiⓨ, care este potrivit credinței.
10:17 Șiⓛ pe când ieșea el pe cale, a alergat unul la el și a îngenuncheat înaintea lui și l‐a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?
10:18 Iar Isus i‐a zis: Ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai unul: Dumnezeu.
10:19 Știi poruncile: Nu omorî, nu preacurviⓜ, nu fura, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
10:20 Iar el i‐a zis: Învățătorule, toate acestea le‐am păzit din tinereța mea.
10:21 Și Isus, uitându‐se la el, l‐a iubit și i‐a zis: Una îți lipsește: Du‐te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoarăⓝ în cer: și vino urmează‐mă.
10:22 Iar el s‐a mâhnit de cuvânt și a plecat întristat, căci avea avuții multe.
10:23 Și Isus s‐a uitatⓞ împrejur și zice ucenicilor săi: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu!
10:24 Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele lui. Dar Isus răspunde iarăși și le zice: Copii, cât de greu este să intre în Împărăția lui Dumnezeu cei ceⓟ se încred în avuții!
10:25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.
10:26 Iar ei s‐au înfiorat peste măsură zicând către ei înșiși: Și cine poate fi mântuit?
10:27 Isus, uitându‐se la ei, zice: La oameni este cu neputință, dar nu laⓠ Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.