Icoană realizată din lemn natural de tei, folosind tehnica bizantină tradițională de aurire cu apă. După tratamentul termic, lemnul este aurit cu foiță de aur de 22 carate. Icoana este pictată în tempera de ou, pentru o calitate mai bună și o rezistență ridicată a culorii.
Prezența Maicii Domnului este simțită mai ales pe Muntele Athos, precum și în viețile tuturor celor care se adresează Ei. Imaginea Sfintei Fecioare pătrunde în existența noastră, inspiră, mângâie și educă: uneori direct, alteori prin intermediul imaginilor ei - sfintele icoane. Denumirile ei sunt nenumărate, la fel ca și reprezentările ei. Fiecare icoană își păstrează propria istorie a minunilor pe care le-a manifestat.
Maica Domnului Bucurie și Mângâiere
Icoana Sfântului Munte a Fecioarei „Bucurie și Mângâiere”, sau a Maicii Domnului din Paramythia, este păstrată în mănăstirea Vatoped. Odată, egumenul acestei mănăstiri transmitea cheile portarului după slujba din fiecare seară, pentru a încuia porțile la noapte. În anul 1320, pe 21 ianuarie, egumenul a auzit un glas care se emana din icoană. Această voce l-a avertizat, spunându-i să nu descuie porțile, ci să se cațere pe zidurile mănăstirii și să se apere de tâlharii care plănuiau să pătrundă în mănăstire. Întorcându-se spre icoană, călugărul l-a văzut pe Pruncul Iisus încercând să acopere gura Fecioarei cu palma mâinii sale. Iisus a dorit ca călugării să nu-i audă vocea și să fie pedepsiți, dar, datorită mijlocirii Fecioarei, a înlocuit mânia cu milă. Atacul piraților a fost respins, iar după această minune, icoana a fost transferată într-o capelă separată care îi poartă numele.
În această capelă, Maica Domnului "Bucurie și Mângâiere” se păstrează și în ziua de azi. O dată pe an, la 21 ianuarie, în ziua de sărbătoare a icoanei, aceasta este transferată în biserica principală și rămâne acolo până la sărbătoarea Întâmpinarea Domnului. În această perioadă, în fiecare seară se cântă canoane și se slujește Sfânta Liturghie în Capela Maicii Domnului din Paramythia.
