Cruce ortodoxă: istorie și simbolism
Biserica Ortodoxă cinstește Crucea lui Hristos ca pe o mare relicvă, simbolizând răscumpărarea rasei umane. Cinstita Cruce a Domnului este pentru credința creștină simbolul suprem al sacrificiului și al sfințeniei și, prin urmare, semnificația sa este cu adevărat imensă. Crucea și Învierea sunt cele două axe principale ale creștinismului: Învierea urmează Crucii și presupune Crucea, iar Crucea prevestește Învierea.
Înainte ca Hristos să fie răstignit pentru păcatele noastre, oricine murea prin răstignire era considerat blestemat. După moartea lui Iisus pe cruce, aceasta a devenit un simbol al răscumpărării. Dintr-un instrument al morții, crucea a devenit un izvor veșnic de viață, dintr-un instrument oribil al călăilor într-un semn luminos și binecuvântat, dintr-un arbore al durerii și al jalei într-un refugiu al odihnei și al bucuriei.
Acest paradox și această mare schimbare au avut loc pentru că iubirea și mila divină incomensurabilă nu au răzbunat ignoranța și răul uman. În iubirea divină, care răscumpără totul, nu este loc pentru ură, mânie și răutate. Dumnezeu, ca o iubire absolută, a avut milă de om în loc de răzbunare și l-a răscumpărat din robia amară a păcatului și a răutății, dându-i viața veșnică. După răstignire, crucea a fost asociată cu Domnul Iisus Hristos, trăgându-și de la El puterea de neînvins, sfințirea și harul. De aceea, venerarea Crucii de către creștini nu este idolatrie, ci închinarea în fața lui Hristos Însuși. Creștinii poartă cu mândrie crucea pentru a amintirea marelui sacrificiu ispășitor și ca un zid eficient împotriva răului.
Sfânta Cruce a Domnului este puterea unificatoare a omenirii. Cele două traverse ale Crucii simbolizează unirea oamenilor cu Dumnezeu (traversa verticală) și unirea oamenilor între ei (traversa orizontală). Traversa orizontală simbolizează, de asemenea, cele două brațe ale Mântuitorului răstignit, care sunt deschise pentru a cuprinde și îmbrățișa întreaga omenire.
