Condacul 1
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, izvorul smereniei și al bucuriei, tu aduci grabnică însănătoșire sufletului nostru și pacea Domnului Iisus Hristos în inimi. Primește aceste cântări de slavă și mijlocește pentru noi salvare din adâncul patimilor, iar noi cu glasuri de pocăință te strigăm: Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Icosul 1
Celei ce este mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu ne închinăm și ne rugăm:
Iartă-ne, ocrotitoarea Sfântului Munte Athos;
Iartă-ne, apărătoarea monahilor cinstitori de Dumnezeu;
Iartă-ne, că pedepsești cu pedeapsă vremelnică pe cei ce nu te cinstesc;
Iartă-ne, că îi iubești pe credincioșii sinceri;
Iartă-ne, că îndrepți viclenia și mânia;
Iartă-ne, că ești grabnic iertătoare celor ce se pocăiesc;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 2
Preasfânta ta Icoană ”Înjunghiata” se află la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în Paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, fiind pictată de un călugăr evlavios în secolul 16 și de atunci Dumnezeu trimite har peste har celor care cu credință se roagă înainte ei: Aliluia!
Icosul 2
Ne ești aproape din Icoană, Maică Preacinstită, având fața plină de smerenie, ochii tăi plini de tristețe privesc la Fiul tău pe care Îl ții în brațe și ești topită de iubire dar și de durerea patimilor la care știi ca va fi supus. Toată încăperea este învăluită de dragostea ta din care se hrănesc sufletele pelerinilor care te cinstesc așa:
Iartă-ne, sufletul Mănăstirii Vatoped;
Iartă-ne, cea plină de candoare;
Iartă-ne, cea mai frumoasă Maică și Fecioară;
Iartă-ne, apărătoarea celor înjunghiați de semenii lor;
Iartă-ne, vindecătoarea rănilor adânci ale inimii;
Iartă-ne, că ești peste tot unde se cheamă numele tău cel Sfânt;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 3
Ne plecăm cu evlavie capetele înaintea Icoanei tale, Maica Domnului, și ne amintim cu durere grozava întâmplare prin care Preacurat obrazul tău drept a fost împuns în Icoană și ne rugăm pentru iertarea păcatelor Dumnezeului celui Milostiv: Aliluia!
Icosul 3
Cândva, un ierodiacon care trăia în mănăstire, obosit fiind după îndelungile ascultări și privegheri, a cerut la trapeză puțină pâine căci îi era foame dar a fost refuzat fiindcă nu era vremea mesei. Atunci acesta a luat un cuțit în mână și și-a vărsat mânia asupra Sfintei tale Icoane, Maica Domnului, căci fusese orbit de patimă și în clipa aceea nu i-a mai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Străpungând fără milă, cu mâna nelegiută, obrazul tău aproape de ochiul drept, Stăpână, monahul a urlat plin de ură: ”În deșert mă obosesc slujind și ostenindu-mă în fiecare zi ca să îngrijesc biserica aceasta, căci nici măcar puțină pâine nu-mi dai, spre a-mi potoli foamea”, iar noi ne rugăm cu lacrimi:
Iartă-ne, că atunci ai făcut o minune, Preacurată Împărăteasă;
Iartă-ne, că s-a deschis rana;
Iartă-ne, că sângele a țâșnit din beșug;
Iartă-ne, că erai trup viu aievea;
Iartă-ne, că ai făcut aceasta spre îndreptarea celui mânios;
Iartă-ne, cea înjunghiată de patimile noastre;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 4
Sângele l-a stropit pe nelegiuit în față și, prin Voia lui Dumnezeu, a orbit pe loc, iar el înțelegând fapta sa a căzut plin de durere în fața icoanei, lovindu-se cu capul de marmură și dorindu-și moartea, căci patima mândriei nu îl mai lăsa să ceară izbăvire: Aliluia!
Icosul 4
Alergând Părinții din mănăstire, au găsit sângele curgând necontenit din Icoană, cuțitul înroșit și pe fratele lor care se blestema ca un îndrăcit, iar chipul tău, Maică, devenea tot mai palid asemenea unui om din care se scurge viața.
Iartă-ne, că și noi facem ca acesta;
Iartă-ne, că și noi avem patimi care ne copleșesc;
Iartă-ne, că păcatele noastre te rănesc zii de zii;
Iartă-ne, că te supărăm fără măsură;
Iartă-ne, că suntem lipiți pământului prin întinăciunea sufletească;
Iartă-ne, că tu ai născut Viața, iar noi ne răzvrătim;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 5
Părinții au căzut la picioarele Icoanei tale, Preacurată Maică, și toată noaptea s-au rugat pentru a înceta mânia care se abătuse asupra nesăbuitului ierodiacon, cerând milostivirea Celei care a înfiat tot neamul omenesc și nădăjduind la marea ta iubire pentru cei pocăiți: Aliluia!
Icosul 5
Pentru deplina lui îndreptare, monahul a rămas în orbire trei ani, până când ai hotărât să te arăți în vedenie egumenului spunându-i că nefericitul a fost iertat și va fi tămăduit, iar noi dăm slavă bunătății tale și te rugăm:
Iartă-ne, ceea ce îi îndrepți pe cei pe care îi iubești;
Iartă-ne, și primește rugăciunile noastre;
Iartă-ne, că te chemăm cu lacrimi;
Iartă-ne, și primește-ne iar în alaiul tău binecuvântat;
Iartă-ne, că nu avem alt ajutor în afară de Dumnezeu;
Iartă-ne, și adu-ne vestea izbăvirii;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 6
Ești Potir al Dumnezeieii, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, și tu cunoști întotdeauna necazurile și durerea celui care te cheamă în rugăciune și aștepti doar să te strigăm că de îndată vii și ne miluiești: Aliluia!
Icosul 6
Ești veșnic iertătoare, Împărăteasă, la tine nu există nici refuz, nici amânare, dar trimiți vindecarea trupului doar atunci când sufletul s-a tămăduit de patimi, ca să nu Îl supărăm pe Dumnezeu mai mult și să ne rugăm cu glasuri curate:
Iartă-ne, și îți sărutăm mâinile cele sfinte;
Iartă-ne, că îți mărturisim toate fărădelegile;
Iartă-ne, că tu ești nădejdea noastră fără sfârșit;
Iartă-ne, că plângem cu lacrimi amare și rostim neîncetat: Iartă-ne;
Iartă-ne, Miluitoarea celor slăbănogi în voință;
Iartă-ne, întăritoarea celor neputincioși în fața păcatului;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 7
Dându-i iertare monahului, i-ai spus egumenului: ”Îl iert de fapta lui nesăbuită, dar mâna cu care m-a lovit va rămâne uscată până la sfârșitul vieții lui, iar după moarte, blestemată spre neputrezire”, iar părinții s-au bucurat că te-ai aplecat la rugăciunile lor: Aliluia!
Icosul 7
Și așa a fost, Stăpână, căci acesta a mai trăit doar trei ani cu mâna uscată și a trecut la Domnul, iar după încă trei ani odată cu mutarea rămășițelor sale, mâna dreaptă cu care te-a înjunghiat nu a putrezit și astfel se păstrează până astăzi, neagră, așezată sub o raclă sub sfânta Icoană, dând mărturie pentru minunea săvârșită:
Iartă-ne, că tu ești bună și miloasă;
Iartă-ne, că deși am greșit, ne căim;
Iartă-ne, că deși am păcătuit, cerem ajutor;
Iartă-ne, că nu căutăm salvare în altă parte;
Iartă-ne, că suntem ai tăi, Maică;
Iartă-ne, și ne întărește să facem ascultare tot timpul;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 8
Ești ocrotitoarea celor ispitiți de cârtire și de nerăbdare, Preacurată Fecioară, învățându-ne a avea nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Care le rânduiește toate după purtarea Lui de grijă: Aliluia!
Icosul 8
Vindecă-ne sufletele bolnave, Maică, închide rănile inimii că s-au înmulțit fără măsură. Duhul lumii ne macină, ispitele ne mistuie, vremurile sunt grele și calea tot mai îngustă, însă te avem pe tine păzitoare și cu umilință te rugăm:
Iartă-ne, și învelește-ne cu aripile tale;
Iartă-ne, călăuzitoare spre mântuire;
Iartă-ne, că ne apasă greutatea vieții;
Iartă-ne, că ne doboară viclenia demonilor;
Iartă-ne, că dușmanii s-au înmulțit;
Iartă-ne, că tu ai puterea de a-i nimici pe toți;
Iartă-ne, că te chemăm în ajutor;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 9
Rana din care a curs sânge din Icoană se vede și astăzi, fiind mărturie pentru toți ca să ne încredem că Dumnezeu știe și vede tot, și să luăm aminte la Poruncile Lui: Aliluia!
Icosul 9
În zilele noastre, un preot care vizita Mănăstirea Vatoped nu a crezut minunii tale, Maica Domnului, și plin de necredință a pus mâna pe rana din Icoana din care imediat a izbucnit sângele iar preotul a murit pe loc, ajungându-l pedeapsa ta.
Iartă-ne, că aceasta s-a crezut al doilea Toma;
Iartă-ne, că el a cercetat rana nu din lipsa de încredințare;
Iartă-ne, că el a fost mânat de necredință;
Iartă-ne, războinică biruitoare a celor necredincioși;
Iartă-ne, că miluiești, dar și pedepsești;
Iartă-ne, că celui ce mult i s-a dat, mult i se va cere;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 10
Ai fost înjunghiată în Icoană în obrazul drept precum Mântuitorul a fost înjunghiat pe Cruce în coasta dreaptă, arătând prin asta, Maică, deplina ta comuniune cu Fiul tău și sângele care a curs ne-a învățat cât de adânci sunt rănile pe care ți le facem prin păcate atunci când rătăcim calea și nu căutăm ajutorul la tine și la Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Ajută-ne, Maica Domnului, să facem ascultare tot timpul în fața cuvântului tău nepieritor, să ne plecăm inimile cu smerenie, să coborâm înălțarea minții și vindecă-ne mădularele de bolile care ne ispitesc a ne pierde răbdarea, iar noi te chemăm:
Iartă-ne, că ți-ai dat și sângele pentru noi;
Iartă-ne, că aceasta a curs pentru mântuirea noastră;
Iartă-ne, că Icoana ta este mărturie veșnică;
Iartă-ne, că te-ai făcut din nou trup;
Iartă-ne, că ai îndurat suferința ca să ne îndreptăm;
Iartă-ne, că nu suntem vrednici dar plângem pentru iertare;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 11
Din firea omenească înclinată spre păcat curg multe nelegiuri, Născătoare de Dumnezeu. Noi suntem înclinați spre păcate și primim mai ușor a face rău decât a ne lupta să facem bine și te înjunghiem mereu cu căderile noastre, dar avem nădejdea mântuirii, căci o Mamă avem în Ceruri iar ea ne adună de pe căile rătăcirii și o căutăm să ne izbăvească de noi și de cele din afară: Aliluia!
Icosul 11
Iartă-ne faptele nechibzuite, Maica lui Dumnezeu, iartă-ne că nu avem pocăința monahului nelegiuit, nu stăm în genunchi cât ar trebui la rugăciune, nu plângem îndeajuns pentru păcate, dar tu ești blândă și milostivă și primești aceste rugăciuni:
Iartă-ne, că ne hrănești foamea duhovnicească;
Iartă-ne, că ne dai și cele necesare traiului;
Iartă-ne, că tu înțelegi suferința;
Iartă-ne, că și tu ai trăit durerea;
Iartă-ne, Mama celor înjunghiați;
Iartă-ne, ocrotitoarea celor defăimați;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 12
Preacurată Maică, tu răsplătești din belșug celor care se ostenesc pentru Sfânta Biserică, celor care se jertfesc pentru aproapele lor, celor care se lasă pe ei deoparte pentru a-i odihni pe cei din jur. Acestora le dai bogățiile păcii duhovnicești, adică liniștirea sufletească și bucuria împărtășirii cu tine, în cântarea Serafimilor către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Ne închinăm mult cinstitei Icoane ”Înjunghiata”, și cerând Mila lui Dumnezeu și a ta, mult iubită Mamă, ne rugăm:
Iartă-ne, că ești mai cinstită decât Heruvimii;
Iartă-ne, cea mărită fără de asemănare decât Serafimii;
Iartă-ne, că născând Cuvântul, ai rupt porțile iadului;
Iartă-ne, că ne ridici din adâncul păcatului;
Iartă-ne, că pui în mâinile noastre crini, nu cuțite;
Iartă-ne, că sădești în inima noastră iertarea, scoțând rădăcinile patimilor;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 13
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi cei care în genunchi îți cerem iertare, și miluiește-ne că pierim în păcate, ridică-ne din neputință și dă-ne puterea înfrânării, ca mântuiți de ispita cârtirii și a nerăbdării să ne bucurăm de Împărărăția lui Dumnezeu Căruia Îi cântăm: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Celei ce este mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu ne închinăm și ne rugăm:
Iartă-ne, ocrotitoarea Sfântului Munte Athos;
Iartă-ne, apărătoarea monahilor cinstitori de Dumnezeu;
Iartă-ne, că pedepsești cu pedeapsă vremelnică pe cei ce nu te cinstesc;
Iartă-ne, că îi iubești pe credincioșii sinceri;
Iartă-ne, că îndrepți viclenia și mânia;
Iartă-ne, că ești grabnic iertătoare celor ce se pocăiesc;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 1
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, izvorul smereniei și al bucuriei, tu aduci grabnică însănătoșire sufletului nostru și pacea Domnului Iisus Hristos în inimi. Primește aceste cântări de slavă și mijlocește pentru noi salvare din adâncul patimilor, iar noi cu glasuri de pocăință te strigăm: Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
