După uciderea sfinților mucenici Eutropius și Cleonicus, sfântul Vasilisc, aflându-se în temniță, s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor și pentru cununa mucenicească. Domnul i s-a arătat în vedenie, încurajându-l și prezicându-i gloria. Sfântul a cerut paznicilor libertate pentru patru zile, pentru a se despărți de mama și frații săi, ceea ce i-a fost îngăduit.
În satul său natal, el i-a învățat pe cei dragi despre credință și despre necazurile care îi așteaptă pe creștini. După despărțirea de ei, sfântul s-a întors în temniță, unde guvernatorul Agrippa, aflând despre dispariția sa, a poruncit să fie prins paznicul temniței. Sfântul Vasilisc a fost capturat și torturat cu cruzime, dar a continuat să se roage și să cânte.
Când sfântul a ajuns în satul Dakozaria, a fost legat de un stejar și, rugându-se, a chemat pe Dumnezeu. Ca răspuns la rugăciunea sa, a avut loc o minune: lanțurile lui au căzut, iar stejarul a înverzit. Multe persoane au crezut în Hristos, văzând minunile săvârșite de sfânt.
Ulterior, sfântul a fost adus înaintea guvernatorului, unde, în ciuda amenințărilor, și-a mărturisit cu curaj credința. Guvernatorul, furios, a poruncit să fie tăiat cu sabia. După moartea sa martirică, multe îngeri i-au primit sufletul, iar sfântul a fost ridicat la cer.
Trupul sfântului a fost îngropat, iar la locul înmormântării sale a apărut o fântână care vindecă bolnavii. Guvernatorul Agrippa, suferind de un duh necurat, a crezut, găsind picături de sânge ale sfântului. Mai târziu, un cetățean evlavios a construit o biserică în numele sfântului Vasilisc, unde au avut loc minuni de vindecare.
