După uciderea sfinților mucenici Eutropie și Cleonic, Sfântul Vasilisc, aflându-se în temniță, se ruga lui Dumnezeu pentru ajutor și pentru cununa muceniciei. I S-a arătat Domnul în viziune, întărindu-l și vestindu-i slava. Sfântul a cerut străjerilor libertate pentru patru zile, ca să-și ia rămas-bun de la mama și frații săi, iar aceasta i s-a îngăduit.
În satul său de naștere i-a învățat pe ai săi despre credință și despre necazurile ce-i așteaptă pe creștini. După ce și-a luat rămas-bun de la ei, s-a întors în temniță, unde cârmuitorul Agripa, aflând despre lipsa lui, a poruncit să fie prins paznicul temniței. Sfântul Vasilisc a fost prins și supus la chinuri cumplite, dar a continuat să se roage și să cânte.
Când sfântul a ajuns în satul Dacozaria, a fost legat de un stejar și, rugându-se, a chemat pe Dumnezeu. Ca răspuns la rugăciunea lui s-a făcut minune: lanțurile au căzut de pe el, iar stejarul a înverzit. Mulți oameni au crezut în Hristos, văzând minunile săvârșite prin sfânt.
Mai târziu, sfântul a fost adus înaintea cârmuitorului și, în ciuda amenințărilor, a mărturisit cu îndrăzneală credința. Conducătorul, mâniindu-se, a poruncit să i se taie capul cu sabia. După moartea mucenicească, mulțime de îngeri i-au primit sufletul, iar sfântul s-a înălțat la cer.
Cârmuitorul Agripa, fiind chinuit de duh necurat, a crezut găsind picături din sângele sfântului. Mai târziu, un creștin binecredincios a zidit biserică în numele Sfântului Vasilisc, unde se săvârșeau minuni de vindecare.
