Sfinții Mucenici Trofim și Teofil au pătimit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Împreună cu ei au suferit încă unsprezece credincioși slujitori ai lui Hristos. Refuzând să aducă jertfe idolilor și să se lepede de Hristos, au fost supuși unor chinuri cumplite: au fost spânzurați, sfâșiați cu unelte de fier, loviți cu pietre și, în cele din urmă, aruncați în foc. Însă, prin puterea lui Dumnezeu, sfinții au rămas nevătămați în flăcări. Atunci, cuprins de mânie, chinuitorul a poruncit să li se taie capetele, iar ei au primit astfel cununa muceniciei pentru Domnul nostru Iisus Hristos.
Locul pătimirii lor nu este stabilit cu exactitate; unii îl indică în Licia, însă este mai probabil să fi fost insula Creta. Moartea lor mucenicească se leagă de vremea persecuțiilor lui Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea.
