Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, în satul Campsada, aproape de cetatea Apameea. Încă din tinerețe, harul lui Dumnezeu s-a revărsat asupra lui, iar el a fost înzestrat cu darul facerii de minuni. În anul 238, pe vremea împăratului Gordian, a vindecat-o pe Gordiana, fiica împăratului, izbăvind-o de stăpânirea unui duh necurat. După această minune, sfântul s-a întors la îndeletnicirile sale obișnuite, continuând să-i vindece pe cei suferinzi și să propovăduiască pe Hristos.
Mai târziu, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din vremea împăratului Deciu, sfântul a fost arestat de eparhul Achilin pentru mărturisirea credinței sale. El s-a înfățișat cu îndrăzneală înaintea judecății, refuzând să se închine zeilor păgâni. Sfântul a îndurat chinuri cumplite, bătăi și multe alte torturi, dar a rămas neclintit în credința sa.
În ciuda amenințărilor, a continuat să-L mărturisească pe Hristos, spunând că numai cei care cred în El pot moșteni viața veșnică. În cele din urmă, după numeroase suferințe, a fost condamnat la tăierea capului. Înainte de moarte, a înălțat o rugăciune către Dumnezeu, cerând ocrotire și rugându-se ca sufletul său să fie primit în Împărăția Cerurilor.
După muceniceasca sa moarte, creștinii din Niceea au dorit să-i îngroape trupul acolo. Însă Sfântul Trifon li s-a arătat în vedenie și le-a poruncit să-i ducă sfintele moaște în satul său natal, Campsada. Proslăvit pentru minunile și curajul său, Sfântul Trifon a primit de la Dumnezeu cununa cea nevestejită a slavei.
