Sfânta Muceniță Tatiana s-a născut la Roma într-o familie de neam ales. Tatăl ei era creștin în ascuns și și-a crescut fiica în dreapta credință și în evlavie. Tatiana a hotărât să-și păstreze fecioria întreaga viață și să slujească lui Dumnezeu. Pentru viața sa curată și virtuoasă a fost aleasă diaconiță într-una dintre bisericile Romei. Ea petrecea mult timp în post și rugăciune, îngrijindu-se de văduve, orfani, bolnavi și săraci.
În prima jumătate a secolului al III-lea, la conducerea Imperiului Roman a ajuns Alexandru Sever, care avea pe atunci doar șaisprezece ani. În realitate, conducerea statului era exercitată de Ulpian, un înverșunat prigonitor al creștinilor. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, Tatiana a fost prinsă de păgâni și dusă în templul lui Apollo. Acolo, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut să se prăbușească idolul. Pentru aceasta a fost supusă la chinuri cumplite, pe care le-a îndurat cu bărbăție, rugându-se chiar și pentru chinuitorii săi. Mulți dintre aceștia au crezut în Hristos și au primit la rândul lor cununa muceniciei.
Sfânta a fost adusă din nou înaintea judecătorilor, însă a refuzat să aducă jertfă idolilor. A fost supusă la numeroase torturi, dar a rămas nevătămată cu ajutorul îngerilor lui Dumnezeu. După multe suferințe, inclusiv chinuri prin foc și întâlnirea cu un leu care nu i-a făcut niciun rău, Sfânta Tatiana a fost condamnată la moarte și i s-a tăiat capul cu sabia. Tatăl ei a fost, de asemenea, executat pentru credința sa. Amândoi au primit de la Domnul cununa muceniciei.
