În timpul domniei regelui necredincios Dioclețian, s-a ridicat o mare persecuție împotriva Bisericii lui Hristos. Au suferit sfinții martiri: episcopul Teopempt, Teona, Vass, Eusebiu, Eutihie și Vasilid, precum și soțiile demnitarilor regali, care, primind sfânta credință, și-au dat sufletele pentru Domnul. După moartea lor martirică, familiile lor, realizând măreția credinței, au decis de asemenea să devină creștini și s-au prezentat înaintea judecății lui Dioclețian, declarându-și credința în Hristos.
Regele, văzând mulțimea lor, a încercat să-i atragă cu cuvinte măgulitoare, oferindu-le bogății și onoruri dacă ar aduce jertfă idolilor. Cu toate acestea, sfinții au răspuns că nimic nu poate fi mai prețios decât Hristos și nu s-au lăsat influențați de amenințări sau promisiuni.
În furia sa, Dioclețian a poruncit soldaților să atace creștinii, iar toți, inclusiv copiii, au fost uciși brutal. Astfel, sfinții martiri și-au încheiat fapta în adevărata mărturisire a lui Hristos pe 7 februarie în Nicomedia, în anul 303.
