În timpul împărăției nelegiuitului Dioclețian s-a ridicat o mare prigoană împotriva Bisericii lui Hristos. Atunci au pătimit pentru credință sfinții mucenici: episcopul Teopempt, Teona, Vas, Eusebie, Eutihie și Vasilid, precum și soțiile demnitarilor împărătești, care, primind dreapta credință, și-au pus sufletele pentru Hristos. După mucenicia lor, cei din casele acestora, cunoscând adevărul credinței, au dorit și ei să se facă creștini și s-au înfățișat înaintea scaunului de judecată al lui Dioclețian, mărturisindu-L pe Hristos.
Împăratul, văzând mulțimea lor, a încercat să-i atragă cu cuvinte măgulitoare, oferindu-le bogății și onoruri dacă ar aduce jertfă idolilor. Cu toate acestea, sfinții au răspuns că nimic nu poate fi mai prețios decât Hristos și nu s-au lăsat influențați de amenințări sau promisiuni.
În furia sa, Dioclețian a poruncit soldaților să atace creștinii, iar toți, inclusiv copiii, au fost uciși brutal. Astfel, sfinții martiri și-au încheiat fapta în adevărata mărturisire a lui Hristos pe 7 februarie în Nicomedia, în anul 303.
