Sfântul Ștefan s-a născut în anul 1275. Tatăl său, regele Milutin, a poruncit să fie orbit, socotindu-l conducătorul unei conspirații îndreptate împotriva sa. Într-o zi, Sfântul Ierarh Nicolae i s-a arătat lui Ștefan, și-a pus mâinile peste ochii prințului orbit și i-a spus: „Ștefane, nu te teme de nimic. Iată, ochii tăi sunt în mâinile mele și la momentul potrivit ți-i voi da înapoi.”
Timp de cinci ani, Ștefan a trăit ca ostatic în Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol. În această perioadă a viețuit asemenea unui adevărat călugăr, sporind în înțelepciune și răbdare. Era blând, sârguincios, răbdător și atent față de cei din jur, câștigând astfel dragostea călugărilor și respectul locuitorilor capitalei. După cinci ani, Sfântul Nicolae i s-a arătat din nou. Însemnându-l cu semnul Sfintei Cruci, i-a redat vederea.
După moartea tatălui său, Ștefan a devenit rege al Serbiei. El a întemeiat Mănăstirea Dečani, una dintre capodoperele artei bizantine, care mărturisește despre perioada de maximă înflorire a statului sârb.
În timpul celor zece ani de domnie, Sfântul Ștefan a trecut prin numeroase încercări și greutăți provocate de situația politică a vremii.
Regele Ștefan a primit moarte mucenicească, fiind ucis din porunca propriului său fiu, care s-a răsculat împotriva tatălui său. Aceasta s-a întâmplat la 11 noiembrie 1331.
Sfintele sale moaște, păstrate neputrezite, se află în Mănăstirea Dečani și sunt cinstite chiar și de musulmanii din acea regiune.
Zi de pomenire: 24 noiembrie (11 noiembrie pe stil vechi).
