Preacuviosul Ioan de Zedazeni și cei 12 ucenici ai săi, care au venit din Capadocia în Georgia în mijlocul secolului VI, au devenit fondatorii monahismului georgian. Ioan, care a primit educație spirituală în Antiohia, a ales 12 ucenici și, urmând porunca Maicii Domnului, s-a dus în Georgia, unde a fost întâmpinat cu bucurie de popor și de regele Parsman.
Pe Muntele Zedazeni, unde odată se afla un altar păgân, au trăit în colibe, s-au hrănit cu ierburi și rădăcini și au vindecat bolnavii. La porunca Maicii Domnului, Ioan și-a trimis ucenicii în diverse regiuni ale Georgiei pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu.
- Preacuviosul Aviv a devenit episcop de Nekresi.
- Preacuviosul Zenon a fondat un mănăstire în Ikalto.
- Preacuviosul Tadeu a întemeiat un mănăstire la poalele Muntelui Zedazeni și multe biserici în Kartli.
- Preacuviosul Isidor a organizat un mănăstire în Samtavisi.
- Preacuviosul Mihail a fondat o obște în Ulumbi.
- Preacuviosul Pirr a întemeiat o obște lângă Breti.
- Preacuviosul Ștefan a întemeiat o obște lângă Khirsa.
Ioan de Zedazeni, opunându-se duhurilor rele, a vindecat o sursă de apă tămăduitoare pe Muntele Zaden. Înainte de moarte, și-a chemat ucenicii și le-a lăsat moștenire să fie îngropat într-o peșteră pe munte. A murit între 557 și 560. Ucenicii săi, uitând de testament, i-au mutat trupul la mănăstirea de la poalele muntelui, dar pământul s-a cutremurat până când trupul a fost mutat în peșteră, așa cum el a lăsat.
În secolul al X-lea, a fost construită o biserică în cinstea lui Ioan Botezătorul, iar moaștele sale au fost așezate în altarul ei, unde au fost glorificate prin multe semne ale milostivirii Domnului.
