Sfântul și Dreptul Simion (Simeon Bătrânul) a trăit în secolul al IV-lea înainte de Nașterea lui Hristos. Potrivit mărturiei Sfântului Evanghelist Luca, el era un ales al lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt Se odihnea peste el (cf. Luca 2, 25). Lui i s-a descoperit de către Dumnezeu că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Mesia, Mântuitorul făgăduit lui Israel.
Potrivit vechilor istorici, șaptezeci și doi de învățați din Ierusalim au fost chemați în Egipt, la invitația regelui Ptolemeu al II-lea Filadelful, pentru a îmbogăți vestita Bibliotecă din Alexandria cu traduceri în limba greacă ale cărților sfinte ale iudeilor. Printre acești cărturari se afla și Dreptul Simeon. Traducând cartea prorocului Isaia, a vrut să înlocuiască cuvântul „Fecioară” cu „Femeie”, însă un Înger i-a oprit mâna, spunându-i că nu va gusta moartea până nu-L va vedea pe „Hristos Domnul, Care Se va naște din Curata și Preanevinovata Fecioară”.
În a patruzecea zi după Nașterea Dumnezeiescului Prunc, Preasfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif, Logodnicul ei, L-au adus la Templul din Ierusalim pentru a-L înfățișa înaintea lui Dumnezeu pe Întâiul lor Născut, după rânduiala Legii. Dreptul Simeon, ajuns între timp la venerabila vârstă de 360 de ani, luminat de Duhul Sfânt, a înțeles îndată că Pruncul era Mesia cel așteptat, Mântuitorul lumii, și a rostit cuvintele profetice: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel.” Apoi, întorcându-se către Maica Domnului, a spus: „Iată, acest copil este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” (Luca 2, 22-35)
În secolul al VI-lea, sfintele moaște ale dreptului Simeon au fost mutate de la Ierusalim la Constantinopol, iar în secolul al XIII-lea au fost duse în Occident de cruciați. În octombrie 2010, moaștele dreptului s-au întors la Ierusalim, fiind înmânate reprezentanților Patriarhiei Ierusalimului.
Zi de pomenire: 16 februarie (3 februarie, pe stil vechi).
