Marea Muceniță Șushanika, Prințesa Rans, era fiica comandantului militar armean Vardan. Încă din copilărie, s-a distins prin evlavia sa. După ce s-a căsătorit cu pitiahșul Varsekan, a aflat despre apostazia lui de Hristos și, refuzând să continue viața de soție cu el, a părăsit palatul și s-a dus într-o chilie. Pentru credința sa, a fost supusă bătăilor și a fost încuiată, iar apoi închisă într-o temniță, unde a stat șase ani și jumătate, împodobită cu virtuți. Mulți suferinzi, prin rugăciunile lui Șushanika, au primit vindecare și binecuvântare. Cu o seară înainte de moartea ei, a fost vizitată de Catolicosul-Arhiepiscop al Georgiei Samuel I și de Episcopul Ioan. Ultimele ei cuvinte au fost: 'Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, căci am adormit în pace.' Moartea a survenit pe 17 octombrie, în sărbătoarea mucenicilor Cosma și Damian.
Moștele lui Șushanika au fost inițial așezate în biserica orașului Tsortaga, iar apoi au fost transferate la Tbilisi în 586. Amintirea sfintei mucenițe a fost sărbătorită inițial pe 17 octombrie, dar a fost ulterior mutată pe 28 august.
Viața Sfintei Șushanika a fost compusă de duhovnicul ei Iacov. Această narațiune simplă și fără pretenții este un raport al unui martor ocular, care a întărit-o în fapta mărturisirii. Fapta lui Șushanika este un exemplu pentru multe generații, deoarece ea a preferat pe Hristos în locul unui regat pământesc. Suferințele, bătăile și torturile la care a fost supusă de soțul ei nu i-au distrus credința. Temnița în care a fost a devenit pentru ea o poartă a raiului, deoarece Hristos era cu ea.
Printre mucenicii creștini, vedem femei care, asemenea lui Șushanika, au refuzat să comită infanticid și au îndurat încercări grele. Fapta lor, realizată în spatele zidurilor caselor, este necunoscută lumii, dar plăcută lui Dumnezeu. Adesea, un copil salvat de o mamă devine favorit al întregii familii, iar recompensa pentru o astfel de fapta este bucuria spirituală și pacea conștiinței.
