Sfinții mucenici Sergiu și Vah, originari din Roma, erau oficiali de rang înalt la curtea regelui Maximian. Ei căutau mila Regelui Ceresc, crezând în Domnul nostru Iisus Hristos, și își ascundeau credința de frica regelui, care urăște creștinii. Invidioșii au raportat regelui despre creștinismul lor, iar Maximian a decis să-i pună la încercare, chemându-i să aducă jertfe idolilor. Sergiu și Vah au refuzat să se închine idolilor, mustrându-l pe rege pentru necredința sa și pentru închinarea la zeii orbi.
Regele, furios, a poruncit să le fie luate toate distincțiile și să fie îmbrăcați în haine de femeie pentru a-i umili. După aceasta, i-a chemat, încercând să-i convingă să se lepede de Hristos și să se întoarcă la idoli, dar sfinții nu s-au lăsat influențați de îndemnurile lui. Maximian i-a trimis la ighemonul Antioh, sperând că acesta va putea să-i forțeze să se lepede de credință.
Pe drum spre Antioh, Sergiu și Vah s-au rugat, iar Îngerul Domnului le-a apărut, întărindu-i. În Varvalisso, au fost predați ighemonului, care, citind decretul regal, i-a închis. Antioh a încercat să-i convingă să aducă jertfe idolilor, dar sfinții au mărturisit cu tărie credința lor. Vah a fost bătut crunt și a murit din cauza supliciilor, în timp ce Sergiu, plângându-l pe el, a continuat să se roage.
Mai târziu, Sergiu a fost adus înaintea lui Antioh, care din nou l-a îndemnat să se lepede de Hristos, dar Sergiu a rămas neclintit. Antioh, furios, a poruncit să fie torturat pe Sergiu, dar el, în ciuda suferințelor, a continuat să-și mărturisească credința. În cele din urmă, Sergiu a fost condamnat la moarte, și, rugându-se, a acceptat sfârșitul său de mucenic.
Corpurile sfinților au fost îngropate de creștini, iar moaștele lor au devenit o sursă de minuni și vindecări. Pomenirea sfinților mucenici Sergiu și Vah se sărbătorește pe 7 octombrie, iar viața lor servește ca exemplu de fermitate în credință și dragoste pentru Hristos.
