Sfânta Salomeea a trăit în secolul I, în Galileea, în timpul vieții pământești a Mântuitorului. Soțul ei era Zevedeu, iar fiii ei, Iacov și Ioan, se numărau printre cei trei ucenici iubiți ai lui Iisus Hristos.
Când aceștia au devenit ucenicii Lui, Salomeea L-a urmat și ea pe Învățătorul, alăturându-se femeilor care Îl slujeau.
Odată, Mântuitorul mergea cu ucenicii Săi spre Ierusalim, descoperindu-le pe drum tainele iconomiei dumnezeiești privind pătimirile Sale viitoare, moartea pe cruce și învierea. Însă ucenicii, în acel moment, se gândeau la onoruri pământești, iar Salomeea, atrasă și ea de aceste gânduri, a hotărât să-I ceară favoruri speciale pentru fiii ei. A îndrăznit să se apropie de Învățător împreună cu ei și să ceară ca Iacov și Ioan să fie așezați, unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui, în slava Sa. Ceilalți apostoli s-au mâniat din pricina acestei cereri, dar Domnul le-a explicat că în Împărăția Cerurilor sunt slăviți cei care, în viața pământească, îi slujesc pe alții.
Sfânta Salomeea a fost de asemenea martoră la răstignirea și îngroparea lui Iisus Hristos, iar dimineața devreme, împreună cu celelalte femei mironosițe, a venit la mormântul Învățătorului pentru a unge trupul Său cu miresme. Salomeea a fost învrednicită să afle despre Învierea Sa de la un înger și, după ce El S-a arătat Mariei Magdalena, s-a învrednicit și ea să-L vadă pe Domnul înviat împreună cu celelalte mironosițe.
