Sfântul Proroc Iezechiel era fiul lui Buzi, din seminția lui Levi, și era preot. El a fost dus în robie în Babilon în timpul celei de-a doua captivități a Ierusalimului, împreună cu regele Iehonia. În robie, aflându-se lângă râul Chebar, a avut o vedenie a slavei Domnului, în care i s-au arătat patru ființe vii și un car, care preînchipuiau diferite adevăruri duhovnicești și pe sfinții Evangheliști.
Domnul i-a poruncit să fie străjer pentru casa lui Israel, avertizând poporul să se ferească de fărădelege. Iezechiel a primit, de asemenea, poruncă să săvârșească anumite fapte simbolice, care prevesteau pedeapsa pentru idolatrie și pentru păcatele poporului. El a văzut cum slava lui Dumnezeu părăsea templul și a prorocit nimicirea Ierusalimului.
Prorocul a vestit și pedeapsa popoarelor vecine care se bucurau de căderea Ierusalimului, precum și viitoarea restaurare a lui Israel. Printre prorociile sale se află și vedenia despre învierea morților, când oasele uscate au prins viață, simbolizând nădejdea mântuirii.
Iezechiel era cunoscut și ca făcător de minuni, prin rugăciunile sale izbăvind poporul de foamete și de vrăjmași. A murit ca mucenic, fiind târât de cai la porunca unor bătrâni răi, și a fost îngropat în câmpul Maur. Pomenirea lui este cinstită de creștinii ortodocși, iar la mormântul său vin mulți să se roage.
