Episcop
S-a născut în Constantinopol, din părinți evlavioși. A îmbrățișat viața monahală, urmând pilda părinților și a fraților săi, Pavel și Dionisie. Devenind monah, a arătat multă râvnă în viața duhovnicească, fapt care a atras atenția episcopului Nicolae, care a dorit să-l hirotonească, însă el s-a ferit de această cinste. În locul lui, episcopul Nicolae l-a hirotonit episcop al Corintului pe fratele său, Pavel. Cuviosul Petru, ferindu-se de vrednicia episcopiei, a primit-o în cele din urmă la stăruitoarea rugăminte a poporului.
Ca episcop, s-a îngrijit cu multă dragoste de cei săraci: hrănea orfanii și văduvele, dăruia milostenie în taină. În anul foametei, a hrănit mulțime de nevoiași, iar odată, când în vas mai rămăsese puțină hrană, l-a văzut plin, fiind de ajuns pentru un an întreg. De asemenea, vindeca pe cei stăpâniți de duhuri necurate, proorocea nenorociri și cunoștea ziua mutării sale din această viață.
Ajungând la vârsta de șaptezeci de ani, s-a mutat la Domnul, lăsând în urmă multe fapte bune. După moarte, mormântul său răspândea bună mireasmă, iar el continua să săvârșească minuni, vindecând boli și alungând demonii.
